Nu e chiar un top (deși există o numerotare).
E un aide-mémoire (cât de cât structurat, de-acolo și numerotarea).
Inițial mă gândisem la o prezentare-șaradă, a și rămas așa pe ici, pe colo, finalmente lucrurile curg oarecum firesc.
So!
Inițial mă gândisem la o prezentare-șaradă, a și rămas așa pe ici, pe colo, finalmente lucrurile curg oarecum firesc.
So!
Misfits:
Aici intră câteva filme de toată isprava cărora, totuși, le lipsește chelcășozul care le-ar fi făcut nec plus ultra: 9 Doigts (de P. J. Ossang), The Ballad of Buster Scruggs (frații Coen), Diane (de Kent Jones) și Lazzaro felice (de Alice Rohrwacher).
Supramențiune (o să vedeți la final de ce, eventual i-aș mai putea zice și admis fără loc, ceea ce ar putea însemna că merge plasat oriunde mai puțin pe... ați ghicit, sunteți isteți):
El mar la mar (dir.: J.P. Sniadecki & Joshua Bonnetta/2017)
10. Lucky (dir.: John Carroll Lynch/2017)Supramențiune (o să vedeți la final de ce, eventual i-aș mai putea zice și admis fără loc, ceea ce ar putea însemna că merge plasat oriunde mai puțin pe... ați ghicit, sunteți isteți):
El mar la mar (dir.: J.P. Sniadecki & Joshua Bonnetta/2017)
După regalul Twin Peaks: The Return de anul trecut, era cam aiurea un follow-up fără Lynch în top. Partea și mai mișto e că aici sunt doi: regizorul (John Carroll Lynch) și... David Lynch însuși (în rol de proprietar sonat de broască țestoasă). Nu-s neamuri, 0 nepotisme, doar afinități elective/afective. Și-i destul. Altfel, Lucky e filmul care marchează exit-ul lui Harry Dean Stanton. Un cadou de adio. Trist & jubilatoriu în același timp.
Așa cum e secvența asta, pe care am văzut-o, nu exagerez, de cel puțin 100 de ori, și care continuă să mă emoționeze de fiecare dată. În fond, Lucky n-avea nici o obligație, a mers la petrecerea aia din inerție, nu-l cunoștea pe puști decât din poze (Juan Wayne îi zicea el), o știa doar pe maică-sa, că doar cumpăra zilnic țigări de la magazinul unde lucra ea, tot ea l-a invitat, așa, într-un acces de duioșie față de un străin cunoscut, dar dacă tot s-a dus, nu se cădea să meargă cu mâna goală... Smoke gets in my eyes. Again.
Așa cum e secvența asta, pe care am văzut-o, nu exagerez, de cel puțin 100 de ori, și care continuă să mă emoționeze de fiecare dată. În fond, Lucky n-avea nici o obligație, a mers la petrecerea aia din inerție, nu-l cunoștea pe puști decât din poze (Juan Wayne îi zicea el), o știa doar pe maică-sa, că doar cumpăra zilnic țigări de la magazinul unde lucra ea, tot ea l-a invitat, așa, într-un acces de duioșie față de un străin cunoscut, dar dacă tot s-a dus, nu se cădea să meargă cu mâna goală... Smoke gets in my eyes. Again.
9. Fleuve noir (dir. Erick Zonca/2018)
Neo-noir franțuzesc cu cetățeni defecți practicanți de profesii liberale (detectiv, scriitor etc.), revelația relevantă a anului. Condiția (autoarogată) a scriitorului în societate e principala atracție a filmului. Cassel și Duris sunt perfecți și atașanți în căpoșenia lor ce merge (interesat) dincolo de limitele profesionale, Sandrine Kiberlain e dincolo de bine și de rău.
8. Amanda (dir. Mikhaël Hers/2018)
 |
| Screenshot from Détective (dir. Jean-Luc Godard/1985) |
7. Private Life (dir. Tamara Jenkins/2018)
6. Coincoin et les z'inhumains (dir. Bruno Dumont/2018)
Quinquinii revin. Dezmăț.
3. First Reformed (dir. Paul Schrader/2017)
În cazul ăsta lucrurile sunt așa: aveam în cap o pistă derutantă, în cele din urmă franchețea lui Walter Hill și umorul lui Schrader, subversiv & negru ca tăciunele, m-au învins.
6. Coincoin et les z'inhumains (dir. Bruno Dumont/2018)
Quinquinii revin. Dezmăț.
5. Ahlat Agaci/The Wild Pear Tree (dir. Nuri Bilge Ceylan/2018)
Nu se putea fără Ceylan, chiar dacă unora le-a mirosit. A deja-vu, desigur. La ce v-ați gândit?
4. Zama (dir. Lucrecia Martel/2017)
O carte excepțională, un film pe măsură.
O carte excepțională, un film pe măsură.
3. First Reformed (dir. Paul Schrader/2017)
2. Manbiki kazoku/Shoplifters (dir. Hirokazu Kore-eda/2018)
După ce întreaga „afacere” e dată în vileag, tatăl sau mai bine zis mentorul copiilor e întrebat de unul din polițiștii de caz: - Și altceva să facă, în afară de a fura, nu puteai să-i înveți? Răspunsul e de o sinceritate dezarmantă: - I-am învățat și eu ce știam. Nu o spune ca să se scuze, oricum viziunea lui e de neînțeles din afară. Și exact asta-i partea cea mai frapantă din tot filmul.
După ce întreaga „afacere” e dată în vileag, tatăl sau mai bine zis mentorul copiilor e întrebat de unul din polițiștii de caz: - Și altceva să facă, în afară de a fura, nu puteai să-i înveți? Răspunsul e de o sinceritate dezarmantă: - I-am învățat și eu ce știam. Nu o spune ca să se scuze, oricum viziunea lui e de neînțeles din afară. Și exact asta-i partea cea mai frapantă din tot filmul.
Delir vizual în decor sud-american. Mor după așa ceva. Oricum, dacă vă spotuiește păsăruica asta din screenshot, ați cam dat de dracu'!
1
(absolut)
(absolut)
La unele olimpiade (alea de științe, în special) există un palmares cu simbolistică mendeleeviană Au-Ag-Bz (+ mențiune). Deasupra acestuia este medalia de aur cu punctaj maxim. I se mai zice „aurul absolut”.
Iar acum am fost obligat să optez pentru acest premiu. El merge (sau vine de-acolo?) în Coreea de Sud: Burning (dir. Lee Chang-dong/2018).
Iar acum am fost obligat să optez pentru acest premiu. El merge (sau vine de-acolo?) în Coreea de Sud: Burning (dir. Lee Chang-dong/2018).
