Buffet Froid de Bertand Blier: reacție manifestă în cheie absurdă, un absurd delirant, eclatant & epatant, la dezvoltarea pe verticală din anii '70 a cartierului parizian La Défense și a mutațiilor comportamentale aduse de această dezvoltare (singurătate, alienare, dezumanizare, între altele).
De altfel, povestea e localizată în acel perimetru, clar indicat încă din primele cadre - (anti)narațiunea începe în subteran, în stația de metrou cu același nume.
Metamorfoza sky scrapper-iană a acelei zone a avut mai multe etape în deceniul 7: avânt la început, pauză forțată de criza economică din '73 și apoi un nou elan, spre finalul decadei.
Toate aceste faze & crize sunt redate cu aplomb, la fel și implicațiile lor sociale, clădite și vernisate pe eșafodajul unei comedii negre ca noaptea în care se desfășoară mai toate episoadele.
Bertrand Blier este aici om-orchestră (scenarist, regizor și actor), însă scriitura, concepția regizorală și viziunea asupra lucrurilor de primprejur dau seamă despre vâna cu care și-a exersat critica socială.
Un fel de side note: negrul (fundalul întunecat) de care pomeneam mai sus are un tușant contrapunct în roșu, elemente-cheie în desfășurarea ostilităților fiind marcate ca atare (selecția de mai sus sper să fie relevantă).