Revenire obligatorie la Rohmer.
Priviți fundalul: interior (tapet floral) - exterior (decor floral as it is), imitație vs. real. Scenele se derulează succesiv, fundalul pare că rămâne același: tranziția e marcată (intermediată) de doar câteva cadre de acoperire. Și nu sunt singurele scene gândite în maniera asta (fundalul iese în relief și dublează semnificantul primar - revin cu o altă ipostază în zilele următoare).
Față de Conte d'été (penultimul episod din tetralogia anotimpurilor), discutat pe larg în august (anul trecut), în Conte de printemps (prologul), Rohmer mi se pare că exersează stilistic, este mult mai preocupat de compoziție decât de subiect, altfel spus, l'esprit du temps, un timp alert, videologic, vorba lui Virilio, nu i-a influențat maniera de a transmite idei.
