Aveam pregătită pentru intrarea (wink, wink) de astăzi o însemnare din jurnalul lui Kafka. Mă țin de plan, ba chiar plusez, fiindcă în materie de absurd viața ne oferă resurse ienpuizabile. Cum e și dialogul de mai jos (cu mine în el).
Un coleg din biroul alăturat: Întreabă-ți colega de birou când e ziua ei.
Eu (mimico-gestual): Poftim? Da' întreab-o tu, care e faza?â
Colegul: Hai, întreabă tu, te rog!
Eu către colegă: Când e ziua ta?
Ea: Anul ăsta?
Eu: Nu, în 2050. Știi?
Ea: Păi cred că tot în aceeași zi cade.
Eu: Perfect!
Ea: Deci îți zic anul ăsta sau în 2050?
Eu: Și, și.
Ea: 25 august.
Eu: Perfect!
E atât de flawless & cursiv & hipersilabic că l-aș putea încadra fără dureri de cap în această rubrică mereu vitregită.
--- --- ---
Și-acum, că ați fost cuminți și ați citit tot, direct din jurnalul lui Kafka (100 + 1 ani de la acel moment):
