A plouat ieri, în reprize, la Lisabona. Ploaie de primăvară, rece şi deasă. Asta după ce ziua începuse bine, o sâmbătă cu potenţial, deci, cu mult soare şi pâlcuri de turişti care pe jos, care călare (în Yellow Bus-uri) agitându-se pe bulevardul Libertăţii ce leagă Piaţa Marques de Pombal de Bairro Alto (unde dacă nu ajungi nici n-are sens să mai baţi drumul, cică!). Pentru pedeştrii surprinşi de toanele vremii, norocul s-a numit Hard Rock Cafe, poziţionată undeva la jumătatea traseului, aşa că la fiecare emisie lichidă din cer, faimoasa cârciumă era refugiul ideal. Motorizaţii, în schimb, fie înfruntau cu stoicism rafalele, fie se îngrămădeau sub minicopertina din partea din faţă a autocarului.
La amiază, cinematograful Sao Jorge, situat şi el pe acelaşi Bulevard al Libertăţii (Av. da Liberdade), era pustiu. Pe scări, o doamnă supraponderală dădea fără simţ de răspundere cu mopul, tipa de la infodesk-ul din holişorul de la intrare vorbea la telefon, în vreme ce băiatul de la Security se plictisea de mama focului la birouaşul său din holul interior (somptuos, de altfel, şi decorat cu stil). Un soi de imobilitate parcă împrumutat de la masivul proiector amplasat vizavi de ghişeul „telefonistei”. Există şi o expicaţie: era ora dintre două proiecţii. Prima începuse la 11 (un film estonian, Lotte and the Moonstone Secret, de Janno Poldma şi Heiki Ernits), a doua urma la 14.30 (A Letter to Momo, film japonez în regia lui Koji Tanaka), bifată şi de mine.
[cut to] Ei bine, ploaia va conteni mai spre seară, iar locul se va transforma într-un focar de forfotă şi zumzet, împânzit de lume pestriţă şi colorată - vestimentar, mai ales - în toate nuanţele posibile. Există şi în acest caz o explicaţie: la ora 9.30, MONSTRA, Festivalul Filmului de Animaţie de la Lisabona, ajuns deja la a douăsprezecea ediţia, îşi anunţa laureaţii. Evenimentul se întâmpla în Sala Manoel de Oliveira, una din puţinele săli de cinema despre care pot spune că are legătură de netăgăduit cu eponimul. Eleganţă şi simplitate, adică exact notele de vârf ale operei lui Oliveira (care va împlini în decembrie, 105 ani, şi încă mai filmează!).
[cut to] Ei bine, ploaia va conteni mai spre seară, iar locul se va transforma într-un focar de forfotă şi zumzet, împânzit de lume pestriţă şi colorată - vestimentar, mai ales - în toate nuanţele posibile. Există şi în acest caz o explicaţie: la ora 9.30, MONSTRA, Festivalul Filmului de Animaţie de la Lisabona, ajuns deja la a douăsprezecea ediţia, îşi anunţa laureaţii. Evenimentul se întâmpla în Sala Manoel de Oliveira, una din puţinele săli de cinema despre care pot spune că are legătură de netăgăduit cu eponimul. Eleganţă şi simplitate, adică exact notele de vârf ale operei lui Oliveira (care va împlini în decembrie, 105 ani, şi încă mai filmează!).
[cut to] Pot spune acuma că nu am fost degeaba acolo: Crulic, drumul spre dincolo a primit Marele Premiu în competiţia internaţională de lungmetraje (a avut 11 contracandidaţi)! Felicitări, deci, Ancăi Damian, pentru încă o performanţă ce vine să completeze palmaresul unui film remarcabil (amintesc, la întâmplare, alte festivaluri unde a obţinut distincţii: Annecy, CPH:DOX, Istanbul, Locarno, Monterrey, Varşovia, Cottbus şi Festroia, tot în Portugalia, dar la Setubal, anul trecut)! În competiţia locală de scurtmetraje a triumfat Kali, the Little Vampire, o ciudăţenie simpatică în care vocea pentru versiunea engleză e asigurată de... Christopher Plummer. Regia îi aparţine Reginei Pessoa (jocul de cuvinte nu e întâmplător!), celebră deja la ea acasă şi posesoare a unei biografii cel puţin exotice!
