Best „mot de passe” of the month [May's Marathon: Day 11]

Screenshot from Slow Horses (Season 1/2022)

Context - în caz că ați căzut din cer ca îngerii ;)

"Four is what...?" (113) [May's Marathon: Day 10]

Titlul aplicat pe mecla protagonistei: mă gândeam că ar putea fi o găselniță a autorilor, una inspirată, de altfel. Au folosit-o în primele trei episoade și părea că așa o vor ține. Nu s-a întâmplat. În al patrulea episod au schimbat sistemul. Nu am văzut-o venind.

And now this!

Cvasimilitudini III.57: Wanderer above the Sea of Fog (2) [May's Marathon: Day 9]

 Aici începe, iar mai jos e continuarea.

Screenshot from Severance (Season 1/Episode 7/dir.: Ben Stiller/2022)

Aș puncta și comentariul făcut de un personaj pivotal & pivotant, Irving (John Turturro), transferabil și asupra tabloului propriu-zis: „Such a lovely vista but I keep thinking he could slip.” 

„All good people read good books” [May's Marathon: Day 8]

Un volum de Rilke, personaj pasager, dar sub nicio formă irelevant (adică ceva de genul să țină și x un obiect în mână), în al doilea episod din Gaslit. Partea cea mai amuzantă e că garda de corp a AG-ului John Mitchell este la curent cu opera poetului german, de aceea și emite opinii, în timp ce Martha Mitchell, o femeie ce s-ar autodescrie drept cultivată, e complet pe dinafară. Și-atunci ce caută volumul respectiv în casa lor? That's the catch și n-am să-l dezvălui.

Partea cool a părții amuzante e că Martha simte nevoia să se updateze, bodyguard-ul fiind unul dintre puținii tipi cu care simte că poate vorbi și altceva decât fleacuri. În avionul ce duce cuplul Mitchell în California, soțul, deranjat oarecum că e ignorat, simte nevoia să spargă liniștea și începe prin a o ironiza: Citești poezie mai nou, huh? Iar ea-i răspunde sec: „I'm in a bit of a wistful mood”. Un pic mai încolo, în hotel, Rilke revine în peisaj. Evident, nici acum nu spun cum.

"Four is what...?" (112) Slow Horses || Season 1/2022 [May's Marathon: Day 7]

Un serial parțial old school despre o liotă de spioni (britanici) trimiși să-și execute penitența într-o gioarsă de clădire cu singura misiune (după ce au compromis masiv altele) să stea pe fundu-le and to run the clock, cum zice însuși șeful lor, Lamb (Gary Oldman). Dar ai cu cine? N-ai. Căci și așa, puși la index, ei găsesc ceva de făcut, fiecare din alte motive mai puțin plictiseala. 

Așa că, surrounded by losers. misfits and boozers, definiție perfectă dată acestei găști de Mick Jagger în Strange Game (piesa de pe genericul de început), Lamb e pus în situația de a le și de a-și salva pielea într-un duel fabulos cu șefa MI5 (interpretată de Kristin Scott-Thomas). 

Primul sezon are 6 episoade (Apple+ e responsabil, SH fiind al doilea hit al primăverii după Severance): segmentul 1 - 3 e construit ca la carte și când zic carte, zic în special Graham Greene, calupul 4 - 5 are rolul de a dinamiza acțiunea, context în care se fac destule concesii genului, iar ultimul episod e ce trebuie să fie, închizându-se cu un cliffahanger ce revelează latura întunecată (bănuită, de altfel) a personajului interpretat de Gary Oldman. Care este introdus în narațiune exact cum se vede.

Cum este scos? Iată!

Cvasimilitudini III.56: B∃ing diff∃r∃nt (2) [May's Marathon: Day 6]

Hopaaaaa...

Unde am mai văzut noi schema asta?

Păi, de exemplu, ► aici. 

Să fixăm un pic perimetrul: Outer Range e un serial produs de și vizibil pe Amazon (inclusiv, are traducere & shit). Josh Brolin e star vehicle, Imogen Poots stă pe locul din dreapta. Printre producătorii executivi, Brad Pitt și Amy Seimetz. 

În venele sale pulsează soft elemente de thriller, mai detectăm și ceva social issues tipic americane (your land is actually my land, it's only business, deci ți-l luăm că, deh, toți vrem să mâncăm mai bine etc. + dispariția unei femei, fugă de acasă ori crimă nerezolvată?), însă amprenta cea mai apăsată e pusă pe mystery, căci o groapă apărută din senin, un soi de energie colcăind în legea ei, schimbă perspectiva funciarmente telurică a personajului principal (pe care-l cheamă Royal). Royal with cheese, vorba aia :))) 

Dar despre bizoni?

Destul deocamdată, ne mai auzim pe măsură ce progresez cu vizionarea. 

"Four is what...?" (111) Gaslit: Season 1 || Episode 1/2022 [May's Marathon: Day 5]

Some things are better left unsaid, zice-se. 

Nu știu dacă e totalmente ok sau oportun să rămână nespuse, văd, în schimb, că Starz a făcut un serial punând cap la cap mărturiile & perspectivele unor personaje de plan doi și trei implicate în ceea ce se numește Scandalul Watergate (pe care jumătate din lumea informată cât de cât îl știe din All the President's Men, filmul lui Pakula din 1976). 

John Mitchell (Attorney General), Martha Mitchell (soția acestuia, socialite cu simpatii democrate), John Dean (consilier la Casa Albă), Jeb Magruder (consilierul lui Mitchell) și mai ales Gordon Liddy, individul cu apucături de psihopat, șeful desemnat al operațiunii de spionaj, sunt pilonii pe care e construită narațiunea (lucrurile se întâmplă în ajunul alegerilor prezidențiale din '72).

Acum să nu vă așteptați să spoileresc sau pe-acolo. Voi pune doar lucruri pe care eu le găsesc relevante, cum ar fi, de exemplu, simetria conceptuală a primului episod (aveți cadrele mai sus). 

Smoke (la propriu) & mirrors ar putea fi titlul alternativ al acestui opener pentru că fix asta vedem. Mă rog, ar mai fi și fumurile pe care le au unii dintre cei implicați, unul mai dornic decât altul să pupe dosul președintelui pe cale de a fi reales. Apropo, CREEP e acronimul neoficial (la mișto, inside joke ce nu avea cum lipsi) sub care operează entitatea ce conduce campania lui Nixon, formulă care descrie cât se poate de corect tot contextul strategic & politic al momentului. 

Cât despre Nixon, el nu-i vizibil fizic în primele episoade, dar e peste tot în cameră, elefant de neocolit: în discursurile & adorația (ca să nu spun fanatismul) celor care încearcă să-i paveze calea spre al doilea mandat, la televizor, în spatele unor uși închise de unde-i răzbat vorbele pe înfundate sau râsul gâlgâitor. 

Înțeleg că punând încă o dată lupa pe un episod cel puțin jenant din istoria partidului (mă refer strict la percepția publică, de pe stradă, nu o dăm pe kissingereală), Gaslit i-a enervat (sensibili, na!) pe republicani: rating-urile primului episod pe diverse site-uri de profil, imdb included, au fost trântite masiv (5.4). Între timp s-au trezit și ceilalți și au echilibrat scorul, dar - cum se spunea pe vremuri în jurnalele de sport - meciul e deschis oricărui rezultat :))

Două vorbe despre distribuție: dacă într-unul din cadrele de mai sus ați recunoscut-o pe Julia Roberts (da, ea este, rolul Marthei Mitchell îi aparține), sper să-l fi bunghit și pe Sean Penn sub tona de prostetice în care doar ochii sunt neatinși (mie mi-a trebuit ceva să mă prind). Ei sunt viorile (sau contrabasurile) distribuției, însă intrări fulminante și-au făcut Betty Gilpin și Shea Whigham (în rolul deja menționatului Gordon Liddy).