Surprize de la Sabato

„Acum câtva timp am văzut un film extraordinar de Emir Kusturica despre dispariția Iugoslaviei. M-a impresionat sinceritatea cu care regizorul arată cruzimea acestei exterminări. Și când i-am privit pe oamenii aceia din niște subsoluri dezgustătoare, hrănind cu durerea lor viața unor indivizi meschini și nemiloși, am simțit că era vorba de marea metaforă a acestui timp în care ceva din umanitatea omului dispare." (Ernesto Sabato - Înainte de tăcere)

După acest pasaj, urmează unul despre o țigancă din România pe care o vede cerșind într-un autobuz prevalându-se de un fals statut de refugiat politic. E interesant ce scrie el acolo, însă e cam mult, plus o viziune pioasă de stânga la care eu am alergie.

Apropo de țigani, dar complet off topic: am auzit că prin țară circulă rezultatele unui sondaj frivol (sociologic vorbind). Potrivit opiniilor extrase din capetele românilor reprezentativi, cică n-ar fi rău să-i deposedăm de cetățenie pe țiganii care comit infracțiuni. Minunată idee, splendid retardul! Dacă-i pe-așa și dacă tot se discută la nivelul ăsta de bodegă de haltă prin care nu mai trec trenuri, fiindcă, logic, au furat țiganii șinele și cablurile de cupru, n-ar fi mai simplu să fie omorâți din prima? Adică de ce să ne mai complicăm cu formalități birocratice bugetofage mai ales în vremuri de criză? O cărămidă sau o bâtă în creștet și gata, unul mai puțin, altul la rând.

Ce scoate la iveală acest sondaj, dincolo de spectaculosul său tabloid, e altceva: violența latentă existentă la nivelul omului simplu, omului de-acasă, cum zice o inteligentă de la un post tv. Prin omul de-acasă înțeleg, în acest particular caz, românul neaoș, verde la fibră și negru-n cerul gurii, pentru că, se știe, țiganul nu-i om.

"Tech support! Tech support!"

Tech Support: Even in the future, the sweet is never as sweet without the sour.

Unul din motivele pentru care tot revin la Vanilla Sky (dincolo de subiectul în sine) e fascinanta constelaţie de personaje secundare pe care ne-o oferă scenariul. Trebuia să spun asta când am pus primul screenshot, cel cu Libby (Alicia Witt). Repar acum. Aşadar, personajele de rang secund sunt perfect construite, au stofă, ai de unde le prinde şi, în plus, sunt excelent distribuite. Cameron Crowe did a hell of a job here. E un microcosmos ce legitimează un ghem narativ extrem de întortocheat.

Să luăm, de pildă, personajul din imagine. Noah Taylor e actorul, Edmund Ventura (aka Tech Support) e avatarul. O apariţie bulversantă. Din prima secundă fură prim planul. Indiferent cu cine e în cadru, tot pe el îl vezi. N-ai cum să-l ignori. Nu te lasă. Chipul, timbrul vocal, atitudinea, toate semnifică, toate dau contur unui personaj aproape spectral, fantomatic, capabil oricând să dispară ca un abur. Vine de neunde şi merge în aceeaşi direcţie. Are, însă, meritul de a lămuri lucrurile, de a facilita accesul la esenţă. David Aames knows that best.

„...that's me in the spotlight."

Close & brief encounters of the third kind (III)

Jon Voight and... Paul Newman in Midnight Cowboy (dir. John Schlesinger/1969)

Meet Rebecca Dearborn

Libby: You'll be meeting Rebecca Dearborn, my personal role model.

Cvasimilitudini (VI)

Pierrot le fou (dir. J.-L. Godard/1965)

Leaving Las Vegas (dir. Mike Figgis/1995)

La nivel de aritmetică, sunt 30 de ani distanţă între ele. Aritmetica nu e importantă aici (am menţionat amănuntul strict anecdotic). Importantă e apropierea conceptual-stilistică. De la subiect (fuga de sine şi de realitate a unui cuplu interacţionând eratic) şi până la instrumentalizarea sa efectivă (că Declan Quinn şi-a făcut temele după „cursurile” lui Raoul Coutard e evident de la primul până la ultimul cadru), Leaving Las Vegas rămâne unul din cele mai referenţial-godardiene filme făcute în State, în anii '90. Sigur, se poate discuta pe marginea acestui verdict, nu-l acreditez drept categoric, însă, presupunând că se încumetă cineva să avanseze alte variante, n-aş vrea să-l invoce pe Oliver Stone.

Sweetness follows

(imaginile și textul sunt extrase din Prelude to a Dream, bonus-material pe DVD)

„Vanilla Sky isn’t obvious. It’s a movie to be watched closely, but it’s also a movie you can let wash over you. It’s a story, a puzzle, a nightmare, a lucid dream, a psychedelic pop song, a movie to argue over, and most of all, a movie that extends an invitation. Whenever you want to meet it, it will meet you there.” (Cameron Crowe, regizor)

În urmă cu 70 de ani

„I'll be all around in the dark - I'll be everywhere. Wherever you can look - wherever there's a fight, so hungry people can eat, I'll be there. Wherever there's a cop beatin' up a guy, I'll be there. I'll be in the way guys yell when they're mad. I'll be in the way kids laugh when they're hungry and they know supper's ready, and when the people are eatin' the stuff they raise and livin' in the houses they build - I'll be there, too.” (Henry Fonda in The Grapes of Wrath/dir. John Ford/1940)