Pierrot le fou (dir. J.-L. Godard/1965)
Leaving Las Vegas (dir. Mike Figgis/1995)La nivel de aritmetică, sunt 30 de ani distanţă între ele. Aritmetica nu e importantă aici (am menţionat amănuntul strict anecdotic). Importantă e apropierea conceptual-stilistică. De la subiect (fuga de sine şi de realitate a unui cuplu interacţionând eratic) şi până la instrumentalizarea sa efectivă (că Declan Quinn şi-a făcut temele după „cursurile” lui Raoul Coutard e evident de la primul până la ultimul cadru), Leaving Las Vegas rămâne unul din cele mai referenţial-godardiene filme făcute în State, în anii '90. Sigur, se poate discuta pe marginea acestui verdict, nu-l acreditez drept categoric, însă, presupunând că se încumetă cineva să avanseze alte variante, n-aş vrea să-l invoce pe Oliver Stone.