Se poate spune că abuzez cu upload-ul de fişiere video. Îmi asum această eventuală critică. Motivul pentru care recidivez e Gruz 200, pe care insist să-l vedeţi (aţi remarcat, cred, că eu, de obicei, nici nu recomand, nici nu insist). E genul de film pe care după ce-l vezi simţi nevoia să suni pe cineva drag să-i spui că-l iubeşti. Nu l-am văzut ieri, să ne-nţelegem. Mi-am adus aminte ieri şi m-am gândit să vă spun azi. Am mai avut impulsul ăsta greu represibil după Lilja 4-Ever de Moodyson, Lights in the Dusk de Kaurismaki şi Import/Export de Seidl.
P.S.: Am ales fragmentul de mai sus fiindcă e printre puţinele light. Nu vă bateţi capul că lipseşte subtitrarea (oamenii aceia vorbind în rusă). Mesajul nu e în aceste imagini, e dincolo de ele.
P.S.: Am ales fragmentul de mai sus fiindcă e printre puţinele light. Nu vă bateţi capul că lipseşte subtitrarea (oamenii aceia vorbind în rusă). Mesajul nu e în aceste imagini, e dincolo de ele.