Due to some unfortunate events, Dix Steele (Humphrey Bogart) şi Roger O. Thornhill (Cary Grant) dau de bucluc. Sunt căutaţi de poliţie (şi nu numai). Unul e temperamental, violent chiar, celălalt e cerebral, rigid uneori. Sunt ajutaţi (şi salvaţi, la un anume nivel) de două femei frumoase, icy blondes, mai tinere ca ei (cu 24, respectiv 20 de ani): Laurel Gray (Gloria Grahame) şi Eve Kendall (Eva Marie Saint). Amândouă sfârşesc prin a se îndrăgosti. Logic, nu?! Ceva le atrage în mod special. Dix Steele şi Roger O. Thornhill nu-s rupţi din soare. Au o vârstă, vârsta se vede. Au şi experienţă, îi duce capul, dar pe lângă inteligenţă (cele două doamne sunt şi ele admirabile partenere de conversaţie, o să revin asupra acestui aspect altă dată) mai au ceva. Altceva!
Un fel de paranteză mai lungă:Vă rog să-l priviţi pe Bogart! Screenshot-ul capturează parţial, nici n-are cum altfel, amestecul de stupoare, plăcere şi mândrie ce-i inundă chipul, cu atât mai mult cu cât în încăpere, o secţie de poliţie, mai sunt doi bărbaţi. Descumpăniţi. În mod clar e flatat de ce aude, dar şi puţin neîncrezător. Sigur nu e victima unei farse? Se pare că nu, chit că el însuşi nu are o părere prea bună despre propria-i faţă. Totuşi, siguranţa femeii îi alungă îndoielile ("o fi ştiind ea mai bine" pare a-şi zice). Temporar, fiindcă acel "I like his face" începe să-l obsedeze. Nu intru în alte amănunte, vedeţi filmul.
Roger O. Thornhill: Funny how I have that effect on people. It's something about my face.Eve Kendall: It's a nice face.
Roger O. Thornhill: Think so?
Eve Kendall: I wouldn't say it if I didn't.
In a Lonely Place. Dacă vă place Bogart și nu l-ați văzut încă, ar cam fi timpul. Filmul îi pune în valoare latura intello, una mai rar văzută. Dacă n-aveți motive serioase, e contraindicat să râdeți. Bogart era un tip citit, cultivat. Mulți din cei mai buni prieteni ai săi erau scriitori. Îi prefera pe aceştia în detrimentul prietenilor-actori. A scris un impresionant text în apărarea celor persecutaţi la Hollywood de isteria mccarthystă, când mulți dintre apropiații săi erau vânați pentru presupuse sau reale simpatii "roşii". El l-a scris, cap-coadă. Dacă îl găsesc pe undeva, îl pun aici.
În film, Dix Steele e tot un fel de scriitor (scenarii, thrashy novels etc.). Cu principii solide: I make it a point to never see pictures I write. E cam leneş, ieşit din formă, însă după ce se-apucă nu-l mai opreşte decât EA (I was born when she kissed me. I died when she left me. I lived a few weeks while she loved me).
In a Lonely Place (Nicholas Ray) a fost lansat în 1950. A fost etichetat drept "one of the best pictures ever made about Hollywood" & "Bogart's best work". Sunt destui critici care cred asta şi în ziua de azi. Bogie essential aş zice eu.
North by Northwest a ieşit la 9 ani după. După Ernest Lehman (scenaristul NbN) e "the ultimate Hitchcock movie". Cam da!