Screenshot from Hævnen (dir. Susanne Bier, 2010)
„Stăteam, amîndoi, cu fundul pe scenă în sala cinematografului respectiv, la 10 dimineaţa, era mai puţină lume ca-n seara dinainte, cînd fusese prezentat filmul Tape (Mărturisirea, în care Ethan face - cred - cel mai bun rol al său), şi nu m-am putut abţine să-i şoptesc, la ureche: "Asta-i diferenţa dintre film şi literatură..." El a dat din cap, cu căciuliţa aia de lînă cafenie pe care parcă scria "Hei, eu sînt un anti-star!" - şi-ntr-adevăr, Hawke nu arăta ca o "Vedetă": era în aceeaşi helancă roşie sport, în blugi şi cu ghetuţe de piele întoarsă. Şi cum stăteam aşa, cu picioarele bălăngănindu-se peste marginea scenei - ca doi puşti pe un gard -, m-am gîndit: Uite, avem exact acelaşi tip de ghetuţe, el - negre, eu - verde închis: mondializare, frate! Şi, culmea, ale lui sînt mai vechi... Dar toată lumea ştie că "mai vechi = mai comod", aşa că Ethan şi le bălăngănea mai liber. Ceea ce cred că spune ceva important despre condiţia umană, dar am uitat ce.” (de aici)