Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

01 octombrie 2012

From Link With Love


„Că filmul a fost despre muncitori, s-a văzut clar. Domnu’ Tudor le-a şi ţinut partea, adică ne-a ţinut partea, că şi eu mă simt ca oamenii ăia de acolo, batjocoriţi după o viaţă de muncă şi amărâţi şi păcăliţi. Că dacă nu ţinea cu noi nu ar fi arătat cum îi spune doctoriţa lui George, şeful de la sindicat, că străinii nu de spermă de muncitori români au nevoie… Şi a arătat cât s-a chinuit băiatul ăla, George, să salveze uzina, chiar dacă unii au râs când au văzut la început ce-şi închipuie el că poate să facă, după ce au văzut s-au întristat, că se gândeau la combinatul nostru ajuns o ruină. Şi la ţară, că şi ţara e o ruină. Am mai râs noi, dar aşa, râsu’-plânsu’, că nu suntem aşa de proşti să nu ne dăm seama că râdem de noi.” (un fragment din opinia lui Vasile M., oţelar disponibilizat la cerere, despre aşa-zisa comedie Despre oameni şi melci). 

Şi tot legat de acest film, punctul de vedere al unei firme specializate în prepararea melcilor adresat echipei de documentare: „Procesarea şi comercializarea melcilor comestibili sunt activităţi responsabile, care presupun a abordare pozitivă şi nu o anume aruncare în derizoriu, cum ar putea apărea şi cum s-ar putea interpreta în anumite medii, în urma vizionării filmului. Nu a existat nici o tentativă franceză de preluare a uzinei Aro din Câmpulung în vederea transformării ei în fabrică de conserve de melci (şi, din câte cunoaştem noi, nici a unei alte fabrici din ţară; recoltarea şi procesarea parţială a melcilor, acceptate pentru partenerii români, au avut loc exclusiv cu capital privat, care nu a provenit din privatizări asupra cărora să planeze suspiciuni de corupţie).”

Mircea Pricăjan (cunoscătorii ştiu cin e!) a lansat şi s-a lansat într-un nou proiect online de anvergură: Revista de suspans (felicitări şi baftă!). De ce? Pentru că „nişa aceasta, a literaturii de suspans, e uriaşă! Cererea e mare, oferta - aşijderea! Revista de suspans este locul de întâlnire.” Fair enough for a brand new start. În cuprinsul publicaţiei am descoperit şi o secţiune de film populată cu două articole. Cel mai interesant mi s-a părut acesta în care se vorbeşte despre un slasher optzecist care, susţine autorul recenziei, a trecut proba timpului - Pumpkinhead. Lucru pe care-l doresc şi Revistei de suspans!

CineIdeea acestei săptămâni abordează Amadeus, filmul care l-a făcut cunoscut pe Milos Forman în lumea snobilor de toate felurile. Invitat să comenteze această peliculă din perspectivă profesional-personală e Tiberiu Soare, dirijor al Operei Naţionale Bucureşti.