Cvasimilitudini II.82 [Riding the bike is always sexy in Verhoeven's films]

Screenshot from Turks fruit/Turkish Delight (dir. Paul Verhoeven/1973)

Screenshots from Zwartboek/Black Book (dir. Paul Verhoeven/2007)

Cvasimilitudini II.81 [The man between her legs]

Screenshots from Motel Cactus (dir. Park Ki-Yong/1997)

 Screenshot from Fading Gigolo (dir. John Turturro/2013)

Cvasimilitudini II.80 [Papillio Glaucus]

Screenshot from Porcile/Pigsty (dir. Pier Paolo Pasolini/1969)

Screenshots  from Man of Steel (dir. Zack Snyder/2013)

Că totul nu-i mai mult decât a catch phrase aflați de aici. 

Altfel, fluturii ăștia-s printre preferații mei. Când eram copil aveam obiceiul de a-i prinde și depozita în zecile de clasoare pe care nu mai știam cum să le ascund de ochii mamei, suflet milos ce nu suporta ideea de a ucide. Evident, hobby-ul ăsta nu a făcut din mine vreun Nabokov ;)

Charaxes verae Nabokov male, una din multele specii de fluturi imaginate de Nabokov
pentru prima ediție în engleză a romanului The Gift (de aici)

Cvasimilitudini II.79 [Eaten by pigs]

Pasolini/Porcile (1969) versus Dumont/P'tit Quinquin (2014)

În ambele cazuri vorbim de abandonul voluntar al vieții din cauza interferențelor ideologice în viața privată. În condițiile în care libertatea individuală își pierde sensul ce sens ar mai avea viața? Atât Julian, cât și Eve, cele două personaje carotate de societate, părăsesc scena prin a fi mâncate de porci. Împinsă ca și ei până la consecințele ultime, metafora se dematerializează devenind realitate stricto sensu.

Colonizare contra (auto)coșonizare, cu alte cuvinte.

Pentru cei situați în afara contextului fragmentele astea e posibil să nu însemne nimic. Pentru ceilalți asemănarea e mai mult decât izbitoare.

Dar na, mai avem și ipocrizia la îndemână.

Coliba unchiului Oscar (ediția 2017)

I-am zis eu #alternativeOscar, dar nu e chiar așa.

Adică nu vă așteptați să găsiți mai jos (toate) categoriile pentru care AMPAS acordă premiile alea ce pun lumea în mișcare.

De fapt, o parte din superlativele astea apăreau pe blog în anii trecuți în format individual. Acum le-am grupat sub aceeași umbrelă. Ceva mai valoroasă decât cea de referință. Cam asta e tot.

Best „mots de passe”

Screenshots from Money Monster (dir. Jodie Foster/2016)

Nu, nu e o vorbă de dânșii inventată, ba din contră, e chiar o noțiune plină de sens. Premianții din anii trecuți sunt aici, respectiv aici.

Best „Repeat after me” scene

Excerpt from Hail, Caesar! (dir. Joel & Ethan Coen/2016) 

Most awkward sex scene: Boi Neon/Neon Bull (dir. Gabriel Mascaro/2015)

[Password: mascaro15]

Pe lângă câștigător, la categoria asta am avut alte patru opțiuni (sau nominalizări, ca să păstrez terminologia consacrată): Toni Erdmann, Sparrows, Aquarius și Rester vertical. Toate se calificau cu brio pentru marele premiu (hahahaha), totuși a trebuit să aleg una singură. M-am oprit asupra celei pe care o vedeți mai sus din trei motive: e trasă dintr-o bucată, concepția planului-secvență, incluzând aici și mișcarea actorilor în cadru, e top notch, plus naturalețea naturalismului (sexul e pe bune, nesimulat). Am reușit totuși să fac un pic de dreptate și am relocat secvența din filmul lui Guiraudie în altă secțiune (cea care urmează).

Best use of music: Rester vertical (dir. Alain Guiraudie/2016)

[Password: guiraudie16]

De fapt, nu doar aici, în momentul pe care mai toți îl consideră șocul maxim al filmului, ci și-n alte două-trei situații, Guiraudie mizează pe impactul diegetic al muzicii (fără versuri). Fie că e vorba de Pink Floyd, fie de alte formații greu recognoscibile (în secvența de față folosită piesa Away a celor de la Wall of Death), muzica lovește exact unde și ce trebuie. Ceea ce nu se poate spune, de exemplu, despre American Honey, unde cheesiness-ul și prostul plasament al unor hituri e realmente copleșitor (in a bad way).

Best director cameo: Kenneth Lonergan (Manchester by the Sea/2016)

Hai, nu vă dați acu' mari că l-ați recunoscut că nu vă cred nici picurați cu ceară...

Best line(s) containing the words „dick” and/or „fuck” (or their derivatives)

 

Premianți mai vechi: 2014, 2013 și 2012.

Best editing: Kim Sun-Min (Goksun/The Wailing, dir. Na Hong-Jin/2016)

În termeni de orice, secvența de mai sus atinge perfecțiunea. Rar am văzut paroxismul mai bine dozat/montat ca aici. Și atenție, filmul nu-i  your regular horror. E un soi de Memories of Murder. With a twist.

„It's a Kind of Magic” Award

Un gimmick simplu, aparent la îndemâna/îndecapul oricui, și totuși numai lui Almodóvar îi iese atât de natural. Mind blowing.

Best live act in a film feature: Christopher Walken in One More Time (dir. Robert Edwards/2015)

Most overlooked male performance of the year: Logan Marshall-Green in The Invitation (dir. Karin Kusama/2015)

Forget Tom Hardy! There's a new rising star in town.

Best director & documentary: Gianfranco Rosi - Fuocoammare (2016)

 

Best cinematography 

Screenshots from Certain Women (dir. Kelly Reichardt/2016)

Best closing song: Si no te vas - Chavela Vargas

Cvasimilitudini II.79 [Levitation]

Screenshot from Birdman, or (The Unexpected Virtue of Ignorance) [dir. Alejandro González Iñárritu/2014]

 Screenshot from La giovinezza||Youth (dir. Paolo Sorrentino/2015)

Cvasimilitudini II.78 [Quand les roses et autres fleurs...]

Screenshot from Bara no sôretsu/Funeral Parade of Roses (dir. Toshio Matsumoto/1969)

Screenshot from J'irai comme un cheval fou (dir. Fernando Arrabal/1973)