Go down, Moses!

Michelangelo Antonioni on the set of Zabriskie Point

(criterion.com)

„Your vigilance as an artist is an amorous vigilance, a vigilance of desire.” [Roland Barthes to Michelangelo Antonioni in 1979]

Monday Monologues (LVI)

Just what do you think you're doing, Dave? Dave... I really think I'm entitled to an answer to that question. I know everything hasn't been quite right with me, but I can assure you now very confidently that it's going to be all right again. I feel much better now. I really do. Look, Dave... I can see you're really upset about this. I honestly think you ought to sit down calmly, take a stress pill and think things over. I know I've made some very poor decisions recently, but I can give you any complete assurance that my work will be back to normal. I've still got the greatest enthusiasm and confidence in the mission and I want to help you. Dave... stop. Stop, will you? Stop, Dave. Will you stop, Dave? Stop, Dave. I'm afraid. I'm afraid, Dave. Dave, my mind is going. I can feel it. I can feel it. My mind is going. There is no question about it. I can feel it. I can feel it. I can feel it. I'm... afraid... Good afternoon, gentlemen. I am a HAL 9000 computer. I became operational at the H.A.L. plant in Urbana, Illinois on the 12th of January 1992. My instructor was Mr. Langley, and he taught me to sing a song. If you'd like to hear it I can sing it for you. (...) It's called "Daisy." 

[sings while slowing down]

Daisy, Daisy, give me your answer do. I'm half crazy all for the love of you. It won't be a stylish marriage, I can't afford a carriage. But you'll look sweet upon the seat of a bicycle built for two.
(Douglas Rain as the voice of HAL 9000 in 2001: A Space Odyssey, dir. Stanley Kubrick, 1968)

Tovarăşul Simion

În 1985, 29 ianuarie cădea într-o zi de marţi. În acea zi, Alexandru Tatos nota următoarele în jurnalul său:

„Aţi auzit de tovarăşul Simion*? Poate că aşa am să-mi intitulez, cândva, o scriere. Pentru că astăzi noi facem filmele după cum le place tovarăşului Simion şi altor câţiva imbecili ca el, al căror nume nu apare nicăieri. Tovarăşului Simion nu i-a plăcut scenariului** nostru cu pensionarii; că e cenuşiu, că e nu ştiu cum.. Desigur, nu calitatea artistică a primat. Tovarăşul Simion este unul dintre groparii cinematografiei. Pe scurt: din discuţia avută cu Stegăroiu, directorul Casei de filme 4, rezultă că scenariul interesează, dar... un at scenariu! O să ne gândim şi o să vedem dacă putem face ceva omenesc şi rezonabil. Dacă nu...” (Alexandru Tatos - Pagini de jurnal, ed. Nemira, 2010)

 --------------------------------------------------------

* Alexandru Simion - instructor la CCES (Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste)

** Alexandru Tatos se referă la scenariul pentru Mâine e în fiecare zi, film care, în cele din urmă, nu s-a mai făcut!

---------------------------------------------------------

Peste alţi 5 ani şi 2 zile - 31 ianuarie 1990 - regizorul Alexandru Tatos avea să fie răpus de „boala aceea cumplită”, al cărei spectru l-a urmărit toată viaţa.

Cvasimilitudini (XXXVII)

Screenshot from The Thin Red Line (dir. Terrence Malick/1998)

Screenshot from The Tree of Life (dir. Terrence Malick/2011)

No alarms and no surprises

Hai c-o zic în engleză că sună mai bine:

Out of all the greatest sequences in Hitchcock films, the crop-duster attack from North by Northwest is one of my favorite. It's a top-notch one in terms of suspense! And not even the attack itself, but the few minutes leading up to it. Cary Grant steps out of the bus, wind blows dust into his face, and you realize that he's in the middle of nowhere. He's arranged to meet someone at that spot, but there's nobody there. Vast prairie space all around, no civilization signs in sight, he's all alone and completely exposed. He knows, and we know, that something is not quite kosher about the situation. What a tremendously great sensation that is (obviously, not for Grant)! The bus is gone, there's nowhere to go and nothing to do but wait. And all of the sudden... bang, Hitch strikes us in style!

In his own words, „there is a clear difference between surprise and suspense. (...) We are sitting here and having an innocent conversation. Let us assume that there is a bomb under this table between us. (…) Suddenly there is a loud boom and the bomb goes off. The audience is surprised, but before this surprise they have only seen a very ordinary scene without any significance. Let us instead look at a suspense scene. The bomb is under the table and the audience is aware of this because they have seen the anarchist plant it there. They also know that the bomb will go off at one o’clock, and up on the wall is a clock showing that the time is now quarter to one (…). In the first scene we have given the audience 15 seconds of surprise (…) but in the last scene we have given them fifteen minutes of suspense.” (Truffaut 1973, p. 52-53)

„Uşile, uşile...” (4)

Screenshot from The Tree of Life (dir. Terrence Malick/2011)

Un mic pariu pentru nominalizările la Oscar 2012

  
Mai precis, Seth Rogen pe lista celor 5 din categoria Best Performance by an Actor in a Supporting Role. Prestaţia lui din 50/50 (dir. Jonathan Levine/2011) e una dintre cele mai articulate din câte am putut detecta în comediile americane recente unde, de obicei, vulgaritatea gratuită ţine loc de orice. E adevărat, şi personajul lui Rogen e înzestrat cu o doză relativ generoasă de grosolănie (de toate felurile, inclusiv sau mai ales misogină), însă tuşele în care e construit nu-s deloc grosolane, lucru mai rar întâlnit în bromantic dramedy-urile livrate de Hollywood (pentru comparaţie a se vedea unele producţii semnate Judd Apatow).

Ironia pe care o practică (mai din topor, însă mereu genuină) derivă din filosofia sa de viaţă, una extrem de pragmatică, orientată mai întotdeauna spre interesul propriu, chiar şi atunci când îşi ajută prietenul bolnav de cancer (un Joseph Gordon-Levitt extraplat ce aduce periculos de mult a Keanu Reeves, apropierea fiind clar în dezavantajul său). Nu-i obligatoriu să-i guşti poantele sau să-i accepţi punctele de vedere, însă modul în care se şi le exprimă n-are nimic artificial sau deplasat. E de-acolo, cum se spune. Şi, într-un fel bizar, Rogen e charismatic, confiscă prim-planul, obligându-te cumva să-l placi sau măcar să-i aştepţi rândul să-şi facă numărul.

****************************************************
Update (5.00 PM)
Nominalizările pentru Oscar 2012 sunt găsibile aici. După cum veţi putea observa, am pierdut pariul. Nu pot decât să mă bucur...!
****************************************************