«Deconstrucţie.
Doi cineaşti radical diferiţi şi două filme - L'amico di famiglia (2006) şi Faust (2011) - în care Diavolul este portretizat sub formă de cămătar: mic, diform, fetişist şi fără nici o înclinaţie specială pentru violenţa fizică. Lăcomia este ridicată la rang de calitate pe podiumul răului întruchipat.
Amândoi profită într-un fel sau altul de femei (sau femeie ca arhetip), o întrupare a misoginităţii latente în majoritatea bărbaţilor. Pe când unul aşa a fost făurit de cine ştie ce forţe malefice, al doilea şi-a dobândit sociopatia de pe urma vieţuirii pe pământ. Un lucru care e comun, totuşi: amândoi au tendinţa de a evoca/activa răul în oamenii din jur. Iadul, în cele din urmă, este aici. Locul lui e în lumea asta....» (Mihnea)