Shutter Island e înțesat de „simboale”. E ca un burete ud. Cine-l stoarce? Eu nu! Bun, am înțeles, expresionism, hai să ne jucăm de-a spațiul concentraționar generat de nevrozele americane post WW2, dar, nu vă supărați, prefer Murnau! E mai comod așa pentru mintea mea sătulă de mindfuck movies, dar e și în avantajul lui Scorsese, care nu-i vreun Lynch! Nici măcar la superficialitatea sofisticată a lui Nolan nu are acces.