De profundis clamo ad te Domine...
Interesant e că în film, atât Cole (Haley Joel Osment), care o declamă în biserică, pe nepusă masă, eventual ca să impresioneze, cât şi Malcolm (Bruce Willis), care o caută apoi, într-un dicţionar de latină, folosesc varianta profundus (screenshot-urile stau mărturie). Evident, M. Night Shyamalan îşi lasă personajele să utilizeze forma greșită a particulei profundis, fără a interveni în vreun fel, ceea ce mi se pare o bună opţiune şi chiar o anume grilă de lectură. Rămânând în limitele convenției, dacă puștiul are o scuză (poate a preluat-o din auzite sau greșit din vreo carte, deh!, e un copil, se întâmplă asta și adulților!), Malcolm nu are nici una. Nu faptul că a scris-o, şcolărește, ca după dictare, e grav, ci acela că habar nu avea de ea până atunci! Detalii, desigur! Cine, oare, se mai împiedică de ele?
Interesant e că în film, atât Cole (Haley Joel Osment), care o declamă în biserică, pe nepusă masă, eventual ca să impresioneze, cât şi Malcolm (Bruce Willis), care o caută apoi, într-un dicţionar de latină, folosesc varianta profundus (screenshot-urile stau mărturie). Evident, M. Night Shyamalan îşi lasă personajele să utilizeze forma greșită a particulei profundis, fără a interveni în vreun fel, ceea ce mi se pare o bună opţiune şi chiar o anume grilă de lectură. Rămânând în limitele convenției, dacă puștiul are o scuză (poate a preluat-o din auzite sau greșit din vreo carte, deh!, e un copil, se întâmplă asta și adulților!), Malcolm nu are nici una. Nu faptul că a scris-o, şcolărește, ca după dictare, e grav, ci acela că habar nu avea de ea până atunci! Detalii, desigur! Cine, oare, se mai împiedică de ele?