O iubesc pe
Julianne şi iubind-o îi iert multe, dacă nu cumva aproape totul. Cu iertarea e întotdeauna simplu, cu înţelesul e mai greu. Altfel spus, n-am să înţeleg de ce a simţit nevoia să apară în
Shelter, un fals horror cu pretenţii de thriller psihologic, în fapt un amestec debil de resturi din
X-Files,
The Ring şi filmele din ultimii 5 ani semnate
M. Night Shyamalan. E făcut de doi suedezi, ceea ce de multe ori, pe acest segment, înseamnă o garanţie. De această dată nu e cazul. Produsul e unul de duzină, eviscerat de orice urmă de spontaneitate, plin, în schimb, de clişee decrepite şi de cratere narative atât de adânci, încât, cam de la jumătate încolo, se poate da lejer pe
ffwd sau trece direct la următorul film din
shortlist. În cazul meu,
No One Knows about Persian Cats (Bahman Ghobadi, 2009).
O iubesc pe Julianne şi iubind-o îi iert multe, dacă nu cumva aproape totul. Cu iertarea e întotdeauna simplu, cu înţelesul e mai greu. Altfel spus, n-am să înţeleg de ce a simţit nevoia să apară în Shelter, un fals horror cu pretenţii de thriller psihologic, în fapt un amestec debil de resturi din X-Files, The Ring şi filmele din ultimii 5 ani semnate M. Night Shyamalan. E făcut de doi suedezi, ceea ce de multe ori, pe acest segment, înseamnă o garanţie. De această dată nu e cazul. Produsul e unul de duzină, eviscerat de orice urmă de spontaneitate, plin, în schimb, de clişee decrepite şi de cratere narative atât de adânci, încât, cam de la jumătate încolo, se poate da lejer pe ffwd sau trece direct la următorul film din shortlist. În cazul meu, No One Knows about Persian Cats (Bahman Ghobadi, 2009).