Am pus atât de multe imagini doar pentru a vă oferi (în caz că n-aţi văzut Rounders) o parte, partea esenţială, din ceea ce înseamnă măiestrie (super fine acting) într-un microrol de compoziţie. E John Malkovich (mi se pare de bun simţ să-l recunoaşteţi!), interpretând un cartofor rus cam sărit de pe fix, patron totodată al unui club de profil, ilegal, se înţelege. Ce face el în cele 10-12 minute cât durează scena duelului pokeristic cu Matt Damon e o formidabilă demonstraţie de tehnică actoricească. Încleştarea lor n-ar fi ce e fără forţa de compunere şi descompunere a unui personaj pe care o exercită Malkovich asupra lui Teddy KGB. Imaginaţi-vă că era suficient doar accentul său rusesc ultramegabestial, dacă pot spune aşa, şi problema ar fi fost rezolvată, nu l-am fi putut uita. Cum naiba să-l uiţi după ce-l auzi şuierând "ok" cu accentul acela rusesc ce lungeşte o-ul şi înmoaie k-ul, resemantizând, practic, cuvântul? Ei bine, Malkovich nu joacă în safe mode. El intră cu artileria grea în rol de parcă ar fi bătălia vieţii, de parcă ar debarca în Normandia, de parcă întreaga sa carieră ar fi depins de prestaţia de aici. Nu ştiu dacă în schiţele regizorului John Dahl, Teddy KGB arăta aşa, cert e că Malkovich a pompat atâta viaţă în acest personaj încât e suficientă pentru a vertebra alte câteva zeci de personaje leşinate din tot atâtea filme ce nici nu ar fi trebuit făcute.
Hello, strangers!
Hello, stranger...
This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!
This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!
15 iulie 2010
Teddy KGB
Am pus atât de multe imagini doar pentru a vă oferi (în caz că n-aţi văzut Rounders) o parte, partea esenţială, din ceea ce înseamnă măiestrie (super fine acting) într-un microrol de compoziţie. E John Malkovich (mi se pare de bun simţ să-l recunoaşteţi!), interpretând un cartofor rus cam sărit de pe fix, patron totodată al unui club de profil, ilegal, se înţelege. Ce face el în cele 10-12 minute cât durează scena duelului pokeristic cu Matt Damon e o formidabilă demonstraţie de tehnică actoricească. Încleştarea lor n-ar fi ce e fără forţa de compunere şi descompunere a unui personaj pe care o exercită Malkovich asupra lui Teddy KGB. Imaginaţi-vă că era suficient doar accentul său rusesc ultramegabestial, dacă pot spune aşa, şi problema ar fi fost rezolvată, nu l-am fi putut uita. Cum naiba să-l uiţi după ce-l auzi şuierând "ok" cu accentul acela rusesc ce lungeşte o-ul şi înmoaie k-ul, resemantizând, practic, cuvântul? Ei bine, Malkovich nu joacă în safe mode. El intră cu artileria grea în rol de parcă ar fi bătălia vieţii, de parcă ar debarca în Normandia, de parcă întreaga sa carieră ar fi depins de prestaţia de aici. Nu ştiu dacă în schiţele regizorului John Dahl, Teddy KGB arăta aşa, cert e că Malkovich a pompat atâta viaţă în acest personaj încât e suficientă pentru a vertebra alte câteva zeci de personaje leşinate din tot atâtea filme ce nici nu ar fi trebuit făcute.