O nedumerire (şi eventuale soluţii)

De vreo două săptămâni mă căznesc (vorba vine, chiar dacă e mult adevăr în ea!) să pun şi eu pe blogul ăsta nişte linkuri spre texte mai cu moţ din peisajul cineblogeristic. Şi n-am găsit, situaţie care m-a întristat. Carevasăzică, domnule (şi doamnă), cum e posibil să nu pot reţine nimic din cele câteva zeci de bloguri cu profil cinematografic? Cum e posibil să nu găsesc un text, un text zic, nu 100, care să mă seducă, să mă provoace, să-mi pună un tackling, să mă oblige să reflectez? E inadmisibil. Revoltător, chiar.

Sunt excesiv, de acord, fiindcă la o adică s-ar găsi nişte variante. Problema e că sunt puţine şi, invariabil, sunt sinonime cu aceleaşi două-trei excepţii. Ori eu vreau şi altceva.

Poate nu m-am exprimat suficient de clar, deci nuanţez. Ştiţi că-s pretenţios şi că nu pun linkuri doar de dragul de a-mi face o reţea de complici întru mediocră admiraţie. No way, Jose! Nu mă interesează aşa ceva. După cum nu mă interesează nici „cronici” care povestesc filmele ca Titi din romanul lui Călinescu sau emit păreri situate undeva la gradul 0 al gustului. De aşa ceva e plină lumea ori eu vreau să recomand texte care fac diferenţa, care problematizează, care aduc puncte de vedere atipice în discuţie. 

Repet: mă refer la bloguri autohtone de film, nu la agregate culturale de tip liternet sau la cine-forumuri, mă refer la proiecte personale sau colective cu aparat critic şi stil, nu la spaţii umplute cu flaterisiri la adresa publicului sau îmbâcsite de platitudini, că de alea sunt sătul.

Nu am pretenţia că am repertoriat tot. Nu aveam cum, mai ales după ce m-a pălit tandemul resemnare-lehamite (şi nu mi-a trebuit mult). E foarte posibil, aşadar, să-mi fi scăpat diverse locuri mobilate corespunzător şi tocmai din acest motiv fac apel la voi să mi le semnalaţi în secţiunea de comentarii. Dacă întrunesc condiţiile de calitate expuse mai sus, voi fi mai mult decât încântat să le promovez. După vorbă, după port. Merci!