Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

18 octombrie 2015

"Four is what...?" (71) [Beasts of No Nation/2015]

Screenshots from Beasts of No Nation (dir. Cary Joji Fukunaga/2015)

Dens, tensionat, brutal, visceral chiar, un fel de Beasts of the Southern Wild în care o catastrofă produsă de om (războiul) ia locul calamităţii naturale. În fond, ambele filme vorbesc despre maturizare forţată, y compris spulberarea inocenţei, doar că registrul e radical diferit: realism magic versus realism crud, ranforsat. Elegia din primul (pentru mine ăsta a fost termenul de comparaţie) e înlocuită cu o poetică a violenţei în mare parte insuportabilă (bine, sunt şi câteva momente în care lucrurile sunt aduse vizibil din condei, puse cu mâna, cum se zice), căci Fukunaga (regizorul primului sezon din True Detective) îşi face o marcă stilistică din nestilizarea cruzimii, din portretizarea acesteia în toată antisplendoarea sa. De regulă, excesul, indiferent de natura lui, dăunează grav unui demers artistic (şi nu numai), însă aici, cumva într-o manieră aproape miraculoasă, ratarea mizei e evitată. Poate că un aport susbstanţial îl are şi carisma tectonică a personajului central (Idris Elba, în rolul unui lord african al războiului, amoral şi sângeros), mie aşa mi se pare, însă nu aş băga mâna nimănui în foc pentru asta (eu fiind şi un fan al său încă de pe vremea The Wire).

Ca să rezum: nu-i un film uşor de dus, are toate ingredientele care să dea spectatorului o senzaţie acută de inconfortabil, dar spre deosebire de alte producţii de gen (apropo, acesta e debutul Netflix pe piaţa lungmetrajelor)  are acea onestitate în numele căreia i se pot ierta destule hibe. Să nu vă miraţi, deci, dacă vă spun că am apreciat în acest Beasts of No Nation tot ce l-a iritat sau indispus pe recenzentul meu veneţian.