Între Alonzo Harris (Denzel Washington) şi Alejandro (Benicio Del Toro) nu sunt mari deosebiri. Amândoi sunt lupi singuratici în cel mai pur sens al termenului, amândoi au un raport foarte personal cu legile în baza cărora îşi fundamentează acţiunile şi amândoi au un cod (a)moral izvorât din contactul direct cu ceea ce aş putea numi, fiindcă tot e la modă în zilele astea, parte întunecată a forţei (pe care, aparent, o şi slujesc).
Secvenţele-turnesol pe care le-am pus aici le developează personalitatea şi modul de operare. E adevărat, o fiolă cu cinism de înaltă rezoluţie (cu trimitere la un ţesut social corupt, adică) dă bine în mâinile unor cinici de profesie (vezi duelul filosofic din The Sunset Limited), însă spartă în capetele unor idealişti (sau naivi) bine-intenţionaţi arată like a million bucks. Şi exact asta se vede aici: spectacolul (anti)paideic. Agenta FBI interpretată de Emily Blunt, pentru care legea nu are zone gri când vine vorba de a o aplica, e din acelaşi aluat cu rookie-ul lui Ethan Hawke. Într-o lume ideală, tot ce au învăţat ei prin academii ar funcţiona de minune în practică. Numai că lumea nu e ideală iar ceea ce au acumulat nu rimează mai deloc cu realitatea dură din teren. Caz în care, în meseria lor, ori ai un plan de back-up, ori eşti carne de tun. Pentru că, şi acum ajungem la liantul esenţial dintre aceste episoade, e nevoie de un lup (în blană de oaie, poate) pentru a prinde alt lup. Oile dau bine în peisaj, asigură contrastul, însă nu sunt eficiente în law enforcement-ul propriu-zis.
P.S.: Un lup ştie întotdeauna să convingă o oaie îndărătnică. Uitaţi-vă mai întâi la Del Toro cum aruncă pixul ăla negru şi apoi la gestul imediat următor...
Secvenţele-turnesol pe care le-am pus aici le developează personalitatea şi modul de operare. E adevărat, o fiolă cu cinism de înaltă rezoluţie (cu trimitere la un ţesut social corupt, adică) dă bine în mâinile unor cinici de profesie (vezi duelul filosofic din The Sunset Limited), însă spartă în capetele unor idealişti (sau naivi) bine-intenţionaţi arată like a million bucks. Şi exact asta se vede aici: spectacolul (anti)paideic. Agenta FBI interpretată de Emily Blunt, pentru care legea nu are zone gri când vine vorba de a o aplica, e din acelaşi aluat cu rookie-ul lui Ethan Hawke. Într-o lume ideală, tot ce au învăţat ei prin academii ar funcţiona de minune în practică. Numai că lumea nu e ideală iar ceea ce au acumulat nu rimează mai deloc cu realitatea dură din teren. Caz în care, în meseria lor, ori ai un plan de back-up, ori eşti carne de tun. Pentru că, şi acum ajungem la liantul esenţial dintre aceste episoade, e nevoie de un lup (în blană de oaie, poate) pentru a prinde alt lup. Oile dau bine în peisaj, asigură contrastul, însă nu sunt eficiente în law enforcement-ul propriu-zis.
P.S.: Un lup ştie întotdeauna să convingă o oaie îndărătnică. Uitaţi-vă mai întâi la Del Toro cum aruncă pixul ăla negru şi apoi la gestul imediat următor...