Ce voi a spune aici este că Julia Roberts (as Martha Mitchell) are cele mai bune punch lines în Gaslit. Am făcut o selecție pentru a nu face voi una mai arbitrară ca asta ;)
27 mai 2022
26 mai 2022
Cvasimilitudini III.62: Being Severed [May's Marathon: Day 26]
Coincidență sau nu, acestea sunt și cadrele cu care se deschid cele două producții (un film de Tom Noonan și o miniserie cu care v-am făcut deja capul calendar (Ben Stiller e responsabilul).
Screenshot from What Happened Was... (1994)
25 mai 2022
Keep calm & ignore everyone you disagree with [May's Marathon: Day 25]
Într-un top 5 sau poate chiar 3 de lucruri pe care le ignorăm cu superbie știți ce cred că ar intra fără probleme?
Sfaturile nesolicitate (chiar dacă utile). Ex-aequo cu alea care ne contrazic percepțiile și ne scot din sărite.
E un mecanism psihologic tare bizar ce declanșează împotrivirea. Practic, nu-i poți rezista. Ceva de genul „lasă că știu eu mai bine”.
Am găsit un exemplu minunat în The Dropout, seria tv care devoalează geneza, ascensiunea și, implicit, prăbușirea uneia dintre cele mai oribile țepe din secolul ăsta: Theranos.
Undeva în primul episod, viitoarea fondatoare a giganticului scam este îndreptată către o eminentă cercetătoare de la Harvard pentru o discuție aplicată. Doar că primește exact ce nu se vrea să audă. Iată un exemplu.
Ce vedem câteva episoade mai la vale când deja afacerea e în floare?
This! Mare pe gard, fix la intrarea în sediul companiei, să impresioneze toți proștii.
23 mai 2022
22 mai 2022
Cvasimilitudini III.60: Baby goats [May's Marathon: Day 22]
Screenshots from Severance (Season 1/Episode 5; The Grim Barbarity of Optics and Design/2022)Am inversat ordinea/cronologia din două motive: am văzut mai întâi Severance și apoi, cel mai important, cadrele acestea, străbătute de o brumă de căldură umană, vin literalmente de nicăieri în spațiile reci ale Lumon Industries, context în care mi-au rămas puternic impregnate în memorie. Mai nimic din episoadele anterioare, exceptând, poate, o imagine furtivă a unui tablou în al doilea episod, nu le anunța apariția și absolut nimic nu le-o explică ulterior. Probabil, fiind vorba despre un serial ce va continua, acest insert-șoc va fi folosit sau dezvoltat în sezonul al doilea.
Firește că aș putea avansa unele analogii în cheie sacrificială, trupa de „segmentați / tăiați” (severed) fiind la rândul său, mutatis mutandis, o colonie de iezi (cu două calități specifice: curiozitate și intuiție), doar că mi se pare oarecum elementar. Mai degrabă aș prefera ca mintea lui Dan Erickson, creatorul Severance, să coacă altceva, cu atât mai mult cu cât în toate interviurile* acordate până acum a refuzat cu obstinație să ofere hint-uri pe acest subiect.
Screenshots from Ascension (dir.: Jessica Kingdon/2021)
La o lună și ceva distanță, ca și când straneitățile angoasante din Severance nu erau suficiente, dau în acest Ascension, pus pe lista de vizionări încă de anul trecut, de o secvență și mai bizară implicând un ied și niște tipi ce par a-l ține prin preajmă ca animal de companie. Mediul, după cum se poate remarca, e la fel de atipic pentru existența acestui animal (ușor adaptabil, din fericire): o clădire de beton și sticlă.
Dac-ar fi să forțez paralelismul între cele două filme, aș spune că lucrurile se leagă exact la ultimul nivel de semnificație: Severance și Ascension vorbesc amândouă despre corporații și valorile ce le vertebrează. În primul caz (Lumon) e una imaginată (distopic-tangibilă, însă), în al doilea e una cât se poate de reală și, poate, cea mai mare din lume: China.
Numai că, pentru cei mai mulți dintre noi, China este și rămâne mai departe o lume imaginată, un halou, o entitate spongioasă expediată la modul „in China they eat dogs” (e și un film cu titlul ăsta, încercați să-l găsiți). Hopefully, documentarul Jessicăi Kingdom (excepțional, dacă vreți să știți opinia mea) are meritul de a face un pic de lumină în capetele noastre cu condiția să fim niște iezi curioși.
_____________________
* aici găsiți unul dintre acele interviuri, ăntâmplător are și-un titlu (care-mi place mie de el, vorba cuiva)
21 mai 2022
White Room* [May's Marathon: Day 21]
Primul episod din The Offer se încheie cu un atac mafiot (o formă de avertisment la adresa celor ce vor să transforme cartea lui Puzo în film) și mai ales cu această minunată piesă. Merge cum nu se poate mai bine, unde mai punem că e și weekend ;)
White Room este și titlul unui album The KLF.
20 mai 2022
Juxtapuneri (XLV) [May's Marathon: Day 20]
- de pe fb -
Dacă sunteți la curent cu povestea acestui băiat (Wayne Jenkins) și ar trebui să fiți măcar din We Own The City (dacă nu, aia e, google him), știți și cum a sfârșit conversația dintre el și anchetatori. A fi șmecher (cum se pretindea el) înseamnă și să cunoști niște coduri de limbaj. Nu le știi, nasol, ajungi în punctul în care spui astfel de replici
18 mai 2022
Irma Vep | Official Teaser [May's Marathon: Day 18]
Irma Vep e un show pe care, în calitate de fan Maggie Cheung și urmăritor atent al lui Assayas, l-am pus deja în bookmarks/calendar. Începe în 6 iunie (pe HBO Max), are 8 episoade și este exact ce vă gândiți că este: expandarea în serie tv a filmului-cult omonim (apărut în '96).
Rolul lui Maggie Cheung e preluat de Alicia Vikander și n-am emoții în privința nivelului: la fel cum lui Assayas i-a ieșit combinația cu Kristen Stewart, m-aștept să-i iasă și în cazul ăsta. Bonus pentru mine este prezența lui Vincent Macaigne, actor cu tracțiune 4x4 (adică oriunde l-ai pune, dă randament maxim).
16 mai 2022
Cvasimilitudini III.59: Owls are not... Yes, they are. All over! [May's Marathon: Day 16]
Screenshots from Twin Peaks (Season I & II/1991-1992)
Inutil să spun că ambele seriale sunt înțesate cu semne și semnificații absconse: de la time portals (stâlpi de electricitate în TP, găuri în pământ în OR) la faună vie sau împăiată.
15 mai 2022
"Four is what...?" (114) Gaslit: Season 1 || Episode 2/2022 [May's Marathon: Day 15]
Metaforele astea nu cred că puteau lipsi din exact episodul în care sediul de campanie al democraților este „bugged”. De niște lipitori. Bine, bine, veți spune, dar lipitorile sunt alt regn. De acord.
După cum nu puteau lipsi nici focul. Arderea. Mistuirea (unor dovezi incriminatoare și implicit combustia interioară, generată, culmea, nu de fapta în sine, ci de eșecul de a o pune în aplicare).
Fun fact: după executarea pedepselor, nu Gordon Liddy, individ psihotic și bigot, șeful operațiunii, s-a apucat să propovăduiască poruncile Domnului, ci Jeb Magruder, unul dintre cei care a contribuit la angajarea sa.
14 mai 2022
Redforzi [May's Marathon: Day 14]
Întâmplarea, doar ea, nimic altceva, face ca, exact în aceeași perioadă, pe (micile) ecrane să poată fi spotuită o personalitate iconică din istoria filmului în două ipostaze: o dată în The Offer, exercițiu hagiografic pus în scenă de Paramount+ cu ocazia a 60 de ani de la lansarea The Godfather, apoi în Gaslit (despre care am tot vorbit). Chiar și perioada de referință e cam aceeași: deceniul 7 din secolul trecut.
Prezentată din perspectiva lui Al Ruddy (Miles Teller), producătorul care a avut parte de clash-uri inclusiv cu mafia până să-și vadă proiectul realizat, narațiunea din The Offer se întinde pe 10 episoade. Primul este rezervat prezentărilor: sunt Al Ruddy și vreau să fiu producător la Hollywood, chiar dacă experiența mi-este egală cu zero. Compensată de entuziasm și tenacitate, calități care-l fac eligibil pentru sarcini imposibile duse la bun sfârșit, dorința lui prinde contur.
Una din aceste misiuni este... și așa ajungem la omul nostru, Robert Redford, căci la el mă refeream mai sus. La vremea aia, filma Butch Cassidy and Sundance Kid și era la cuțite cu Paramount, iar treaba lui Ruddy era să-l readucă în barca din care a plecat cu scandal. Îl vedeți mai jos pe Redford (as himself, vorba aia), interpretat de Billy Magnussen.
Iar aici îl vedeți pe Stephen Todt în Gaslit, în rolul lui Bob Woodward, ori noi știm că e un singur Bob Woodward în cinema: cel jucat de Redford în All the President's Men (al doilea screencap din colaj).
Alt element comun în afară de RR: ambele seriale sunt, în esență, making of-uri, istorie și istorisiri narate din unghiuri mai puțin cunoscute.
13 mai 2022
Cvasimilitudini III.58: All the President's Men [May's Marathon: Day 13]
Cum filmul lui Pakula rămâne cea mai vizbilă și referențială cronică cinematografică a sulfuroasei afaceri Watergate, creatorii Gaslit n-aveau cum să-l ignore. Practic, tot despre aceleași fapte & întâmplări se face vorbire, doar că - și aici apare diferența specifică - vocile creditate sunt cele care, în larma de atunci, n-au reușit să se facă auzite. Sau au fost date mai încet din cauza unor agende mai mult sau mai puțin transparente.
Așa se face că Bob Woodward este doar un personaj decorativ, prin urmare este recreată o parte din decorul în care se mișcă, însă doar așa, în trecere, preț de câteva secunde, fiindcă, de fapt, perspectiva este a celui ce îl alimentează cu informații. Mă refer la faimoasa scenă din parcarea subterană în care Mike Felt (alias Deep Throat) apare în carne și oase). Le pun și eu mai jos în ordine cronologică.
All the President's Men below
+
Despre Robert Redford, interpret și interpretat, în textul următor.
12 mai 2022
It's all about the technique. And style. [May's Marathon: Day 12]
Am plăcerea să vă prezint o succesiune de imagini - și când spun succesiune, spun cadru cu cadru, așa cum apar acestea pe ecran - din al treilea episod al serialului Outer Range, un serial pe care dacă ar fi să-l reduc la nucleu său dur aș zice că e despre credință. În roci rare cu proprietăți atipice, în Dumnezeu (în casa personajului principal tronează ditamai inscripția - „Oh, Lord, reveal yourself to us” - dar de crezut, crede doar soția lui), în nimic, în haos etc.
Și-acum seria ca atare.
Iar acum, îmi revine, de asemenea, plăcerea de vă lăsa pe cont propriu în misiunea (simplă) de a descifra semnificația.
10 mai 2022
"Four is what...?" (113) [May's Marathon: Day 10]
Titlul aplicat pe mecla protagonistei: mă gândeam că ar putea fi o găselniță a autorilor, una inspirată, de altfel. Au folosit-o în primele trei episoade și părea că așa o vor ține. Nu s-a întâmplat. În al patrulea episod au schimbat sistemul. Nu am văzut-o venind.
And now this!
09 mai 2022
Cvasimilitudini III.57: Wanderer above the Sea of Fog (2) [May's Marathon: Day 9]
Aici începe, iar mai jos e continuarea.
Screenshot from Severance (Season 1/Episode 7/dir.: Ben Stiller/2022)
Aș puncta și comentariul făcut de un personaj pivotal & pivotant, Irving (John Turturro), transferabil și asupra tabloului propriu-zis: „Such a lovely vista but I keep thinking he could slip.”
08 mai 2022
„All good people read good books” [May's Marathon: Day 8]
Un volum de Rilke, personaj pasager, dar sub nicio formă irelevant (adică ceva de genul să țină și x un obiect în mână), în al doilea episod din Gaslit. Partea cea mai amuzantă e că garda de corp a AG-ului John Mitchell este la curent cu opera poetului german, de aceea și emite opinii, în timp ce Martha Mitchell, o femeie ce s-ar autodescrie drept cultivată, e complet pe dinafară. Și-atunci ce caută volumul respectiv în casa lor? That's the catch și n-am să-l dezvălui.
Partea cool a părții amuzante e că Martha simte nevoia să se updateze, bodyguard-ul fiind unul dintre puținii tipi cu care simte că poate vorbi și altceva decât fleacuri. În avionul ce duce cuplul Mitchell în California, soțul, deranjat oarecum că e ignorat, simte nevoia să spargă liniștea și începe prin a o ironiza: Citești poezie mai nou, huh? Iar ea-i răspunde sec: „I'm in a bit of a wistful mood”. Un pic mai încolo, în hotel, Rilke revine în peisaj. Evident, nici acum nu spun cum.
07 mai 2022
"Four is what...?" (112) Slow Horses || Season 1/2022 [May's Marathon: Day 7]
Un serial parțial old school despre o liotă de spioni (britanici) trimiși să-și execute penitența într-o gioarsă de clădire cu singura misiune (după ce au compromis masiv altele) să stea pe fundu-le and to run the clock, cum zice însuși șeful lor, Lamb (Gary Oldman). Dar ai cu cine? N-ai. Căci și așa, puși la index, ei găsesc ceva de făcut, fiecare din alte motive mai puțin plictiseala.
Așa că, surrounded by losers. misfits and boozers, definiție perfectă dată acestei găști de Mick Jagger în Strange Game (piesa de pe genericul de început), Lamb e pus în situația de a le și de a-și salva pielea într-un duel fabulos cu șefa MI5 (interpretată de Kristin Scott-Thomas).
Primul sezon are 6 episoade (Apple+ e responsabil, SH fiind al doilea hit al primăverii după Severance): segmentul 1 - 3 e construit ca la carte și când zic carte, zic în special Graham Greene, calupul 4 - 5 are rolul de a dinamiza acțiunea, context în care se fac destule concesii genului, iar ultimul episod e ce trebuie să fie, închizându-se cu un cliffahanger ce revelează latura întunecată (bănuită, de altfel) a personajului interpretat de Gary Oldman. Care este introdus în narațiune exact cum se vede.
Cum este scos? Iată!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)