Să-i punem o copertă și cu ocazia asta și capăt, pentru că nu va exista un al doilea sezon. Cel mai interesant și cu potențial personaj (Freddy Fasano) a fost executat în episodul 7, într-o sinestezie imago-narativă ce-ți rămâne o vreme în minte alături de o întrebare frustrantă: ce rost are o viață irosită? Lehane a nimerit-o bine de tot cu acest personaj, l-a dus într-o zonă de supranatural mixat cu horror, zici că descinde direct din mintea lui Stephen King.
În rest, vreme de 9 episoade, Taron Egerton face un fel de Jack Nicholson channeling, așa cum, în Mobland, Tom Hardy se juca (mai convingător) de-a Brando.
