La câte filme haute couture au fost anul ăsta în competiţie la Cannes nu-i de mirare că Palme d'Or-ul a fost decernat unui film clasic (ca structură): Amour. De Haneke.
Unul dintre acestea e Vous n'avez encore rien vu al lui Alain Resnais, văzut în cadrul Festivalului de Film Francez (şi aici au fost mici probleme organizatorice, cum altfel?, dar nu mai zic nimic că iar îmi sar în cap tot soiul de deştepţi). Filmul ăsta e încă o dovadă că Resnais, la cei 89 de ani ai săi, continuă să rămână un gambler pus pe hărţuit convenţii conceptuale. În cazul de faţă, a luat două piese de teatru de Anouilh (Eurydice + Cher Antoine ou l'amour raté), a invitat 13 actori de primă mână (de la Sabine Azéma, care îi e şi soţie, la Michel Piccoli sau Mathieu Amalric) şi i-a pus să evolueze funcţie de două coordonate, savant interferate: deconstrucţia narativă şi anularea coerenţei spaţio-temporale. Rezultatul e o investigaţie a relaţiei dintre teatru şi film în patru acte, fiecare cu slăbiciunile şi punctele forte aferente. Cu alte cuvinte, meta-teatru vs. meta-cinema, un duel între două produse hibride al cărui deznodământ Resnais îl lasă deschis.
P.S.: Filmul despre care v-am vorbit pe ffwd a fost proiectat într-o retrospectivă dedicată iconoclastului cineast alături de producţii mai vechi (Muriel ou Le temps d'un retour şi L'année dernière à Marienbad) şi mai recente (Coeurs şi Les herbes folles).
P.S.: Filmul despre care v-am vorbit pe ffwd a fost proiectat într-o retrospectivă dedicată iconoclastului cineast alături de producţii mai vechi (Muriel ou Le temps d'un retour şi L'année dernière à Marienbad) şi mai recente (Coeurs şi Les herbes folles).