Si intuneric bezna se facu...

Cristian Mungiu si echipa de la "432" au sustinut azi o conferinta de presa. Trec peste locatia si decorul absolut nefericite din cauza carora a.l.s. era vadit disconfortat (un fel de sala de camin cultural un pic mai rasarita, cu scena aferenta cu tot, o masa de prezidiu acoperita cu un pres maroniu la care ei erau insirati ca la plenara partidului socialist condus de verdet, in spatele lor o cortina masiva de aceeasi culoare deprimanta, sonorizare varza) si consemnez raspunsul lui Cristian Mungiu in legatura cu acuzatiile lui Dan Mihu:

"Traim intr-o tara in care fiecare poate sa spuna ce vrea", a declarat Mungiu si a explicat ca regreta faptul ca nu a putut sa organizeze o vizionare de presa in Romania inaintea festivalului de la Cannes. In opinia sa, filmul trebuie intai vizionat si apoi se va vedea daca discutia mai are rost. "Atmosfera a fost mult mai placuta pentru noi la Cannes decat cand am ajuns in Romania", a spus regizorul, care a facut referire la scenaristul Dan Mihu care-l acuza ca s-a inspirat dintr-un scenariu al sau, castigator la un concurs HBO din 2006. Din juriu a facut parte si Mungiu.

In postul meu anterior o sa gasiti aceeasi idee: fabulosul, pitorescul si fascinantul popor roman si ale sale sanatoase apucaturi. Daca-i pe-asa, draga domnule Mungiu, si respectandu-va indeaproape logica, aflati ca la fel de bine se poate spune ca fiecare poate face ce vrea, inclusiv sa se inspire (sau sa fure) din avutul (intelectual sau nu) al altuia si sa afirme apoi ce doreste. De ce nu, chiar ca ideea ii apartine in exclusivitate?! Ca doar suntem in Romania. Bref: vorbele domnului Mungiu nu mi se par un argument valid, dar sunt de acord cu a doua afirmatie. O sa vad filmul si dupa aceea voi comenta. Daca mai am ce...

Am luat Palme. Astea dor!*

(*daca lucrurile stau asa cum sustine Dan Mihu)

Intro:
Cristian Mungiu a castigat Palme D'Or. Cristian Mungiu este roman. Traieste in Romania, o tara populata indeobste de romani. De la Draghicescu incoace cam stim cum functioneaza hipotalamusul acestui popor (popular enuntate, unele din resorturile care il pun in miscare suna cam asa: „capra vecinului”, „ba pe-a ma-tii” etc.)

Dan Mihu este si el roman. Jurnalist si scriitor, dupa cum se prezinta. In opinia mea (i-am citit cateva productii) talentat. Dan Mihu striga: „Cristian Mungiu s-a inspirat din scenariul scris de mine si premiat chiar de el”. Aduce si dovezi. Nu ma exprim deocamdata. Sunt „rece”, in sens mcluhanian. In corul asurzitor de elogii (rostite inclusiv de... Sergiu Nicolaescu) strigatul lui Dan Mihu poate trece neobservat. Pe merit sau nu.

Extro
Fara alte comentarii, reproduc emailul primit in dimineata asta:

„Buna ziua,
Acesta este un mail colectiv, de aceea, celor care nu ma cunosc le spun ca numele meu este Dan Mihu, sunt jurnalist si scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1997). Incepand din 1992 am publicat o serie de piese de teatru, lucrari de proza si scenarii de film, am luat mai multe premii literare la concursuri nationale si o simpla cautare pe Google ar trebuie sa va spuna restul istoriei mele. Stiu ca pare greu de crezut, acum ca dl Mungiu este eroul zilei, insa sustin ca domnia sa a preluat exact tema propriului meu scenariu (sublinierea imi apartine), premiat chiar de domnia-sa in vara anului trecut la concursul de scenarii originale HBO 2006. Contand pe o reactie rece din partea dumneavoastra, va prezint direct faptele:
- anul trecut in aprilie, trimiteam la concursul HBO scenariul "Sa iubesti si sa tragi apa", drama unei femei simple, care face un avort ilegal, in ultimii ani ai comunismului si este silita sa scape cumva de avortonul ei, expus in mod brutal si socant
- in juriul concursului de anul trecut se afla si dl Mungiu
- in luna mai eram declarat finalist cu sus-numitul scenariu
- in iunie, la TIFF, primeam premiul pentru lungmetraj; motivatia juriului: "Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în care-şi conţine tensiunea interioară."
- in mai anul acesta, dl Mungiu ia la Cannes un Palme d'Or cu "4 luni..."; conform presei internationale, filmul sau trateaza aceeasi tema a avorturilor ilegale si prezinta imagini socante cu un avorton in baie
- in cadrul ceremoniei de premiere dl Mungiu declara franc ca "acum un an nici nu visam la acest proiect." Mai exact, intr-un interviu acordat Evenimentului zilei sustinea ca a terminat versiunea finala in luna iulie, asta dupa ce (conform Re:Publik), scrierea integrala a scenariului a durat sub doua luni. Pentru comparatie, scenariul meu, premiat (si) de dl Mungiu, poate fi descarcat liber de la adresa http://editura.liternet.ro/carte/222/Dan-Mihu/Sa-iubesti-si-sa-tragi-apa.html, impreuna cu un scurt comentariu al unui alt membru al juriului, dl. Cretulescu. Dupa ce veti citi premisa scenariului, va rog sa rememorati cate scenarii sau carti pe aceasta tema ati citit in ultimii 10 ani? Nu incerc sa confisc subiectul avorturilor ceausiste, dar:
- dezaprob faptul ca dl Mungiu s-a prevalat de pozitia sa in juriu pentru a cauta idei proaspete apte de a fi rescrise ulterior de domnia sa
- sunt uluit de viteza neobisnuita (remarcata si de el insusi) cu care a rescris un scenariu pe exact aceeasi tema, l-a finantat, l-a filmat, l-a montat si l-a prezentat in premiera la Cannes
- mi se pare total nedrept faptul ca a fortat (pe ascuns) finalizarea propriei sale productii, intuind probabil faptul ca noi ne vom confrunta cu greutati in gasirea finantatorilor/producatorilor
- atitudinea sa mi se pare cel putin neloiala.
Culmea cinismului este ca juriul punctase tocmai originalitatea temei si partitura tragica a principalului rol feminin. De acum, adio originalitate… Cine isi imagineaza ca anul viitor la Cannes va fi selectat un al doilea film despre avorturi ceausiste e cel putin naiv. Ma bucur ca in acest an HBO Romania a renuntat la serviciile domniei sale in calitate de jurat. Din punctul meu de vedere, prestatia sa a fost de-a dreptul descalificanta si sper ca abuzul lui sa aiba drept consecinta macar evitarea invitarii domniei sale in alte jurii viitoare. Asteptand o atitudine obiectiva din partea dumneavoastra, nu pot decat sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d'Or-ul un film ce si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li se iarta totul.
Al dumneavoastra,
Dan Mihu

PS: Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu parte”.

Am luat palme. D'Or!

Un film de Cristian Mungiu a primit marele trofeu al Festivalului de la Cannes: Palme D'Or!

Titlul e mai lung, eu il simplific: "432". Filmul este inspirat de o intamplare reala din "iepoca de aur", fictionalizata doar cat sa articuleze coerent o poveste in centrul careia sta... un avort. Ilegal, la acea vreme.

Ar trebui sa iesim pe strazi. Sa celebram macar asta, fiindca "nationala" oricum nu ne mai da motive... Iar daca nu iesim in seara asta, macar sa mergem dracului sa vedem filmul cand va ajunge in salile din tara. E o forma minima de gratitudine fata de excelenta intr-o meserie complicata in tara asta (ordinele prezidentiale de cavaler, mare comandor si alte asemenea sunt pure shit). Insa daca vom ajunge iar la situatii aberante precum cea de anul trecut, cand cele trei filme care explorau tragicomic Revolutia din '89 au facut impreuna incasari cat a(u) facut singur(i) "garcea si oltenii", nu vom intelege niciodata nimic din tot ce ni se intampla sau ni s-a intamplat.

Care a fost concurenta pentru filmul lui Mungiu? Intre altele, pelicule semnate Wong Kar Wai, fratii Coen, Gus van Sant, Zviagyntsev, Tarantino, Kusturica, Kim-Ki Duk si Fincher. Ti se ridica parul pe cap. Nu fac pe istetul post festum (de altfel, prietenul aluashvili poate depune marturie, doar i-am zis pe messenger cu juma' de ora inainte de verdict), dar eram convins ca Stephen Frears, mare iubitor de teme sensibile (a se vedea doar "Dirty Pretty Things"), nu va avea vreun dubiu in legatura cu invingatorul.

Apropo de contracandidati: as pune un pariu pe care as vrea sa-l pierd: Zodiac, filmul lui Fincher, care va avea premiera la noi saptamana viitoare, va aduce in cinematografe mai multi spectatori decat "432". Nu spui din ce motive...

Crina si niste filme

De obicei, oamenii ma cauta pentru a-mi cere ceva. Pentru a-i ajuta. Pentru a le pune o pila. Pentru a obtine niste informatii. Pentru a debloca o chestie. E drept ca si jobul meu predispune la asta, dar nu-mi strica deloc sa fiu sunat fara motiv. Mai exact, fara unul legat de slujba. Asa, de kiki si de miki. Pur si simplu... "Ce mai faci, Jane? How's your mojo workin' ?"

Iar intrebarile sa nu fie de complezenta, adica preludiul politicos al unei solicitari, sa nu aiba rostul de a-mi adormi suspiciunile, ci sa ma surprinda placut prin sinceritatea abordarii si tot asa.

Anyway, se intampla rar. Dar se. Azi a fost una din zilele acelea. Asa ca acest post este echivalent cu o crestatura in grinda.

Crina a trecut pe la birou doar sa ma vada. Sa mai stam de vorba. Sa imi faca o surpriza, de fapt. A reusit. Nu ma asteptam. Nici la una, nici la alta. Sunt un ins ocupat. O spun fara emfaza. Am amanat-o de cateva ori, inclusiv azi, cu inca 15 minute fata de ora stabilita initial. M-a bucurat insistenta ei, dar pe de alta parte, dracusorul neincrederii ma invita la banuieli. Nu a fost cazul. Nu voia o favoare, un pont, o maslina, o grisina, ci doar sa povestim. "Nu-ti rapesc decat o jumatate de ora", mi-a zis la telefon. Asta daca nu suna fixurile si celularele, daca nu tiuie faxurile, daca nu vin emailuri, am zis si eu in gand.

Pana la urma, le-am preluat preferential si am taifasuit pret de o ora +. Asta desi prietenul ei o bazaia din juma' in juma' de ora. Totusi, nu va imaginati cine stie ce. Pe Crina am cunoscut-o accidental prin 2003, ne-am mai intalnit de cateva ori la fel de accidental prin oras, am facut schimb de numere de telefon, eu l-am pierdut pe-al ei rapid, fara regrete, mi-a mai trimis cateva sms-uri de sarbatori (urasc prcedura, asa ca nu am raspuns), apoi pauza. Pana de curand, cand m-a sunat. Ce sa mai? She made my day... Prin urmare, Crina, oriunde ai fi la ora asta, iti multumesc pentru gest.

Se intampla ceva. Dupa ani grei de cautari, saptamana asta am gasit trei filme pe care nu speram sa le mai gasesc vreodata decat in vreun hangar newyorkez, paradis al dvd-urilor. Unul dupa altul, au aparut ca prin minune Nil by Mouth (debutul in regie al lui Gary Oldman, petrecut in 1997), Igby Goes Down si King of the Hill, un delicat omagiu adus de domnul Steven (Soderbergh), one of my favorites, altui domn Steven (Spielberg) si uluitorului Empire of the Sun. Basca un Kitano clasic (Violent Cop) si un Antonioni si mai clasic din '75 (Professione: Reporter ) cu Jack Nicholson din nou pe culmi).

Just need some time now to rewatch them...