E valabil un răspuns mai vechi: pentru că poate. Pentru că poate, de exemplu, s-o reactiveze cu un rolișor colorat (Madame Mimieux) pe Maggie Cheung (pentru cei care nu știu, diafana și imponderabilă divă are deja 5 ani de absență voluntară din cinema, ultimele apariții fiind în Clean de Assayas și 2046 de WKW) și apoi să-i extirpe apariția pe considerente de durată (2h27 în loc de 2h48).
Șansele ca Tarantino să-și reconsidere poziția față de partitura serenissimei Maggie Cheung sunt nule, deși, după întoarcerea de la Cannes, Inglourious Basterds va mai suferi oareșce intervenții chirurgicale (mici adăugiri, de data asta). Oricum, din cauză că pe unii dintre noi ne-a văduvit de o prezență prețioasă și inestimabilă, QT e un ticălos (orice scuză pe care ar putea-o invoca în apărarea sa e fără relevanță). Dacă mai spun că Maggie Cheung a înlocuit-o pe... Isabelle Huppert (Tarantino a renunțat la serviciile ei enervat de prea multe fițe), ajunsă ulterior președintele juriului, pare destul de clară perspectiva revenirii acasă cu mâna goală, ca Ghiță din melodia Cleopatrei Stratan (s-a speculat la greu pe tema asta îniante de începerea festivalului și nu fără logică). Premiera americană e anunțată pe 21 august (în România va ajunge, oficial, în 4 septembrie), așa că tot ce ne rămâne de făcut e să așteptăm DVD-ul și bonusurile aferente (deleted scenes included, of course!)
Dacă recunoașteți o linie muzicală familiară în timp ce urmăriți clipul de mai sus, nu intrați în panică: (par)e un remix după Deșteaptă-te române! Autorul, Francesco de Masi, a compus muzica pentru Quel maledetto treno blindato (The Inglorious Bastards e titlul sub care filmul a rulat în State), clasic italian de serie B cu mare trecere în România anilor '80, regizat de Enzo G. Castellari. Din câte am înțeles, în prelucrarea tarantiniană, bucata asta nu a fost păstrată, însă Castellari a primit un cameo (ca să vă faceți o idee, producțiile lui Enzo G. Castellari seamănă cu cele realizate de Sergiu Nicolaescu și Nicolae Corjos, diferența fiind aceea că primul folosea actori de mâna a șaptea, în timp ce ultimii doi lucrau cu vedete, locale, e drept, dar vedete).
Șansele ca Tarantino să-și reconsidere poziția față de partitura serenissimei Maggie Cheung sunt nule, deși, după întoarcerea de la Cannes, Inglourious Basterds va mai suferi oareșce intervenții chirurgicale (mici adăugiri, de data asta). Oricum, din cauză că pe unii dintre noi ne-a văduvit de o prezență prețioasă și inestimabilă, QT e un ticălos (orice scuză pe care ar putea-o invoca în apărarea sa e fără relevanță). Dacă mai spun că Maggie Cheung a înlocuit-o pe... Isabelle Huppert (Tarantino a renunțat la serviciile ei enervat de prea multe fițe), ajunsă ulterior președintele juriului, pare destul de clară perspectiva revenirii acasă cu mâna goală, ca Ghiță din melodia Cleopatrei Stratan (s-a speculat la greu pe tema asta îniante de începerea festivalului și nu fără logică). Premiera americană e anunțată pe 21 august (în România va ajunge, oficial, în 4 septembrie), așa că tot ce ne rămâne de făcut e să așteptăm DVD-ul și bonusurile aferente (deleted scenes included, of course!)Dacă recunoașteți o linie muzicală familiară în timp ce urmăriți clipul de mai sus, nu intrați în panică: (par)e un remix după Deșteaptă-te române! Autorul, Francesco de Masi, a compus muzica pentru Quel maledetto treno blindato (The Inglorious Bastards e titlul sub care filmul a rulat în State), clasic italian de serie B cu mare trecere în România anilor '80, regizat de Enzo G. Castellari. Din câte am înțeles, în prelucrarea tarantiniană, bucata asta nu a fost păstrată, însă Castellari a primit un cameo (ca să vă faceți o idee, producțiile lui Enzo G. Castellari seamănă cu cele realizate de Sergiu Nicolaescu și Nicolae Corjos, diferența fiind aceea că primul folosea actori de mâna a șaptea, în timp ce ultimii doi lucrau cu vedete, locale, e drept, dar vedete).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu