Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

17 mai 2009

Binomul muze - regizori: două ipostaze


Dacă tot începu Can(nes)-ul într-o zi de 13, niște comentarii mai mult sau mai puțin on topic, mai mult sau mai puțin related se cuvine a mai face. Nu foarte serioase, că nu am resurse pentru astfel de treburi.

De ce plouă (nu azi, în general vreau să zic)? Dar Tarantino de ce face filme? La prima întrebare e inutil să răspund, la a doua schițez vreo trei variante, toate cu acoperire în teren: pentru că poate, din capriț, ca să facă bani. În ediția de weekend a NY Times Magazine de acum două săptămâni am mai găsit un motiv (nu că n-aș fi putut să mi-l imaginez): ca să facă pictoriale artsy-fartsy cu gagici actrițe mișto. Partenera sa de fantezii cheap prin camere de hotel și mai cheap e Diane Kruger, muză inspiratrice plasată în Inglourious Basterds (pentru a-l avea în competiție, muntele, adică o echipă de ambasadori ai festivalului, s-a dus la Mahomed, în America, să-l peţească). Așadar, un bi-pictorial parodic și gratuit, în sensul că nu servește vreunui scop anume. Nu e, bunăoară, nici vehicul de promovare pentru Inglourious Basterds, nici o treabă din cale-afară de artistică. Pare mai degrabă o altă formă de turbinizare a histrionismului excedentar de care dispune Tarantino (ca tabloul să fie complet, trebuie spus că fotografiile au fost făcute de celebrissimul Jean-Baptiste Mondino).




De ce face filme Almodóvar e inutil să ne întrebăm. Deja ştim. Ştim şi de ce apare Penelope Cruz în (unele dintre) ele. Spre deosebire de primii doi, parteneri într-o relaţie pasageră, frugală, one film stand aş putea-o numi, Penelope Cruz şi Pedro Almodóvar au în spate un trecut, un patrimoniu emoţional, o logică a colaborării (cum a început, vă las plăcerea să descoperiţi aici, savurând totodată mirificul accent hispanic din engleza penelopiană). Nu-i de mirare deci, că ediţia spaniolă a Vanity Fair (mai, 09) le dedică prima copertă. Dacă privim cu luare-aminte, observăm că afecţiunea care-i leagă e autentică, intimă în sens artistic, pe când dincolo avem o coliziune afectivă de tip măslină-piersică într-un bol de plastic. Falsă, indusă, înscenată...



Un comentariu:

pantacruel spunea...

multumesc mister d, pt penelope!

marturisesc ca o iubesc la nebunie si pe frumoasa diane. imi vine sa-l pleznesc peste ochi pe obraznicul tarantino care-i saruta asa de intim finutu-i piciorus... :)

apropo de tarantino. imagineaza-ti cum se va vorbi de tarantino peste vreo 30 de ani. de batarnul tarantino, cu zeci de filme turbate in spate... "legendarul tarantino isi lanseaza zilele acestea la berlin urmatorul sau film, al 50-lea! un film care-i va soca si pe cei mai mari fani ai sai..."
amintitri din viitor ;)