Tot m-am ales cu ceva după ce am văzut The Informers! Am aflat de unde s-a inspirat U.S.U.R.A. în disco hit-ul nouăzecist Open Your Mind: dintr-o piesă lansată de Simple Minds (how convenient, huh?!), în 1982, New Gold Dream (81, 82, 83, 84).
The Informers (2009) seamănă cu o madmuzea pe tocuri de 10 plimbându-se pe un drum cu piatră cubică. Altfel spus, oricât ai vrea să-i admiri membrele inferioare, nu poţi face abstracţie de tangajul dizgraţios în care e antrenată ca urmare a inadecvării încălțărilor la condiţiile de trafic. Ei, altceva ar fi dacă ar renunța la instrumentele de tortură a picioarelor (ei) și ochilor (noștri)! Un film de Chabrol, poate... Nu e cazul, însă.
The Informers, deci. Kim Basinger (pe care aş lua-o de nevastă, poate v-am mai zis), Billy Bob Thornton, Winona Ryder (yeah, she's back!), Mickey Rourke (o partitură de ticălos fără scrupule - kidnapper, cumplit interpretată, typecast ca în vremurile lui de glorie sumbră) şi Chris Isaak (bine, el nu-i cine ştie ce mare actor, însă ar fi putut fi o pată de culoare ca în Twin Peaks), toţi irosiţi într-un film al cărui scenariu e scris de... Bret Easton Ellis. Lurid trash l-au etichetat unii critici americani! Pretenţios, inconsistent, o aglomerare de clişee coclite, un rateu. Păcat de coloana sonoră şi imagine, ambele de 5 stele.
Sex, droguri şi SIDA. Nu intru în detalii pentru că nu există prea multe detalii care să merite a fi analizate. Variaţiuni terne pe acest trinom (cam totul e în trei în acest film: sexul, încrengăturile familiale disfuncţionale, infracţiunile, numai de murit se moare individual). Actori sau aspiranţi la acest statut, cântăreţi şi admiratoare picate de nicăieri în camerele lor, producători de cinema, staruri tv, starlete, prostituţie masculină şi feminină, pe scurt high & low life în Hollywood-ul anilor '80. Teoretic, Gregory Jordan vrea să ne facă sensibili la dramele lor. Din păcate, mixul ăsta de personaje e atât de prost alcătuit încât transferul de empatie nu funcţionează nicicum. Tot ce poţi spune despre ele, la sfârşit, e că-şi merită soarta. Cum îşi merită soarta şi filmul care, în Europa, a ieşit direct pe DVD!
The Informers (2009) seamănă cu o madmuzea pe tocuri de 10 plimbându-se pe un drum cu piatră cubică. Altfel spus, oricât ai vrea să-i admiri membrele inferioare, nu poţi face abstracţie de tangajul dizgraţios în care e antrenată ca urmare a inadecvării încălțărilor la condiţiile de trafic. Ei, altceva ar fi dacă ar renunța la instrumentele de tortură a picioarelor (ei) și ochilor (noștri)! Un film de Chabrol, poate... Nu e cazul, însă.
The Informers, deci. Kim Basinger (pe care aş lua-o de nevastă, poate v-am mai zis), Billy Bob Thornton, Winona Ryder (yeah, she's back!), Mickey Rourke (o partitură de ticălos fără scrupule - kidnapper, cumplit interpretată, typecast ca în vremurile lui de glorie sumbră) şi Chris Isaak (bine, el nu-i cine ştie ce mare actor, însă ar fi putut fi o pată de culoare ca în Twin Peaks), toţi irosiţi într-un film al cărui scenariu e scris de... Bret Easton Ellis. Lurid trash l-au etichetat unii critici americani! Pretenţios, inconsistent, o aglomerare de clişee coclite, un rateu. Păcat de coloana sonoră şi imagine, ambele de 5 stele.
Sex, droguri şi SIDA. Nu intru în detalii pentru că nu există prea multe detalii care să merite a fi analizate. Variaţiuni terne pe acest trinom (cam totul e în trei în acest film: sexul, încrengăturile familiale disfuncţionale, infracţiunile, numai de murit se moare individual). Actori sau aspiranţi la acest statut, cântăreţi şi admiratoare picate de nicăieri în camerele lor, producători de cinema, staruri tv, starlete, prostituţie masculină şi feminină, pe scurt high & low life în Hollywood-ul anilor '80. Teoretic, Gregory Jordan vrea să ne facă sensibili la dramele lor. Din păcate, mixul ăsta de personaje e atât de prost alcătuit încât transferul de empatie nu funcţionează nicicum. Tot ce poţi spune despre ele, la sfârşit, e că-şi merită soarta. Cum îşi merită soarta şi filmul care, în Europa, a ieşit direct pe DVD!
Trailer (în screenshot-uri) - poate vă stârneşte interesul, totuşi!
2 comentarii:
si uite asa am mai vazut un film bun pe repede inainte ;)
bun de pierdut vremea cu el. sau bun de comparat cu altele din aceeași categorie. sau nu?
Trimiteți un comentariu