Credeați că am uitat de rubrica duminicală fără nume? Sau că am abandonat-o? Nicidecum! Atâta doar că m-am luat cu altele și am lăsat-o pe margine, dar ce moment mai potrivit pentru un re-entry decât acesta? Așa că, back in business, alături de o animație MGM din 1939, ticluită (& tâlcuită) de niște pionieri ai genului, rămași ca orice pionieri în umbra celor ce le-au urmat - Hugh Harman & Rudolf Ising (Bosko, the Talk-Ink Kid anyone? Sau ar trebui să spun "the first cartoon to use extensive synchronized speech, apart from early Disney sound cartoons because it emphasized not music but dialogue", cf. Michael Barrier - Hollywood Cartoons, 1999). Bosko a numărat 39 de episoade și, la acea vreme, a fost "perla coroanei" în seria Looney Toones lansată de Warner Bros. Cei doi au primit și un Oscar (Best Short Subject), în 1940, pentru The Milky Way, impunându-se în fața lui Tex Avery, care tocmai îl scotea pe Bugs Bunny în lumea bună (A Wild Hare).
Revenind la Peace on Earth, subiectul nostru de astăzi: probabil că unii îl vor găsi mai degrabă tezist decât fantezist. Mie, în schimb, raportându-mă la epocă, mi se pare premonitoriu. Fără prea multă subtilitate, dar premonitoriu. Desigur, la 70 de ani distanță, putem eticheta mesajul cum ne vine la gură. Ba am putea spune, răsucind nițel vorbele lui Thomas Morus, că războiul e de preferat utopiei. Oricum ar fi, dacă luăm în calcul toate variantele și variabilele n-ar trebui să ne mire zvonul legat de nominalizarea acestui cartoon la... Nobelul pentru pace! Cum (pseudo)informația n-a fost confirmată niciodată oficial, de ce să nu mergem pe mâna lui John Ford: între legendă și adevăr ar trebui să alegem întotdeauna legenda. Fie și pentru că aduce acel plus (colateral) care să compenseze deficitul de fantezie (ce ar putea fi reclamat de unii).
Revenind la Peace on Earth, subiectul nostru de astăzi: probabil că unii îl vor găsi mai degrabă tezist decât fantezist. Mie, în schimb, raportându-mă la epocă, mi se pare premonitoriu. Fără prea multă subtilitate, dar premonitoriu. Desigur, la 70 de ani distanță, putem eticheta mesajul cum ne vine la gură. Ba am putea spune, răsucind nițel vorbele lui Thomas Morus, că războiul e de preferat utopiei. Oricum ar fi, dacă luăm în calcul toate variantele și variabilele n-ar trebui să ne mire zvonul legat de nominalizarea acestui cartoon la... Nobelul pentru pace! Cum (pseudo)informația n-a fost confirmată niciodată oficial, de ce să nu mergem pe mâna lui John Ford: între legendă și adevăr ar trebui să alegem întotdeauna legenda. Fie și pentru că aduce acel plus (colateral) care să compenseze deficitul de fantezie (ce ar putea fi reclamat de unii).