Screenshot from Don't Come Knocking (dir. Wim Wenders, 2005)
Pentru cel care cunoaște autostrăzile americane, există o litanie a semnelor. Right lane must exit. Acest must exit mi s-a părut întotdeauna un semn al destinului. Trebuie să ieși, să te expulzezi din acest paradis, să părăsești providențiala autostradă care nu duce nicăieri, dar unde ești în tovărășia tuturor. Singura societate adevărată, singura căldură aici, cea a unei propulsii, a unei compulsii colective, cea a lemingilor în cataracta lor sinucigașă, de ce ar trebui să mă smulg din ea pentru a recădea într-o traiectorie individuală, într-o vană responsabilitate? (...) Simpla citire a semnelor indispensabile supraviețuirii creează o senzație extraordinară de luciditate reflexă, de "participare" reflexă, imediată și nesilită. De participare funcțională, căreia-i corespund gesturi precise. Fluxurile care diverg în Ventura Freeway și San Diego Freeway nu se părăsesc, se despart doar. (Jean Baurillard - America, Ed. Paralela 45, 2008, traducere de Alina Beiu-Deșliu)