Este al doilea Special Guest Post din cele multe ce vor să vie. Vine de la mece (aş pune link către el, dar nu are blog sau dacă are nu m-am prins eu care e!) şi e o scrisoare (CG for Cinesseur) ajunsă la mine abia acum, deşi e concepută, după mărturisirile autorului, pe la începutul anului. Scrisoarea (reacţie la postul de aici) are o istorie mai amplă, însă eu am acordul semnatarului doar pentru ceea ce urmează (mulţumesc, desigur!):
„Este, în această scrisoare, unul din modurile posibile of the conservative way: clar - absolutely plain, fără zorzoane - un-metal-threaded (speculez că este vorba nu atât despre acele anexe, adaosuri fără funcţii utile, cât despre cele care îngreunează deşi nu au conţinut, trag în jos, doboară), fără a orbi prin împopoţonare - gold-threaded finery. E un conservator care se revendică de la Europa - another recent trip to Europe (a nu se confunda cu cea de azi!), capabil de răbdare - doar a răspuns după ce parcursese the usual mess of accumulated trivia that demanded immediate attention, cu bun simţ şidiscernământ - pentru că, nu-i aşa, ştie ce greutate (trivia) au lucrurile care stau la suprafaţă.
Conservatorul există de când cu modernitatea, care-i o lume traversată de fiorul progresului, devenit cu timpul ffw şi există ca unul care nu are acest fior. El este unul care refuză «moda», care nu face sincron cu moda - cam cum C.G. refuză reinventatele cămăşi western de la Levi Strauss. Mai are, cred, această specie, un soi aparte de decenţă în afirmarea dezacordului cu ceea ce îi propune «moda» - în scrisoare apar de 3 ori punctele de suspensie, primele 2 creând un spaţiu care oferă celuilalt timpul pentru a se obişnui cu răspunsul deja previzibil, ultimele (a 3-a serie) lăsând, diplomatic, posibilitatea unui dialog viitor. Refuzul lui, aşadar, nu e o negare - nu ai dreptul să exişti/nu eşti valabil pentru că eu nu sunt de afin cu tine. Dimpotrivă (You have my happyand grateful thought).
Şi mai are omul nostru, bine-nţeles, umor.”
Atât mai vreau să spun: eu nu ştiu dacă voi vă daţi seama cât de încântat sunt că am astfel de cititori! Aş folosi clişeul ăla arhirăscunoscut apropo de cititori, însă mi-e teamă că ar fi prea puţin...
P.S.: Seria SGP-urilor va fi spartă în curând, în weekend, cel mai sigur, de un CineQuiz. Aşa, ca să ne mai (e)rodăm cunoştinţele împreună.
P.P.S.: Mihai Cristea (thanks, Sir!) s-a oferit să TIFF-uiască pentru Cinesseur. Îi aştept(ăm) textele, asigurându-l că n-are motive să se formalizeze excesiv. Ba chiar ar trebui să nu se formalizeze deloc şi să se pună pe scris, că de văzut sigur a văzut destule so far!
3 comentarii:
asa da! faina cont-re-tributie :)) mers la sufletul meu soricesc, ramas acolo. bravo, mece! and I mean it :)
nickul invitatului ma duce la mercedes “meche” colomar. personajul e dintr-un pc game, “grim fandango”, facut de LucasArts (un clopotel, ceva?) in 1998. daca ar fi sa ceri unui cinefil sa numeasca 3 jocuri , grim fandango ar trebui sa fie printre ele.
asa ca oftez nostalgic, alaturi de manny calavera; “meche, meche…”
@algernon
- multam fain :)
@cinesseur
- no blog. puţină inspiraţie, din când în când.
Trimiteți un comentariu