Cary Grant: Portretul conservatorului

Este al doilea Special Guest Post din cele multe ce vor să vie. Vine de la mece (aş pune link către el, dar nu are blog sau dacă are nu m-am prins eu care e!) şi e o scrisoare (CG for Cinesseur) ajunsă la mine abia acum, deşi e concepută, după mărturisirile autorului, pe la începutul anului. Scrisoarea (reacţie la postul de aici) are o istorie mai amplă, însă eu am acordul semnatarului doar pentru ceea ce urmează (mulţumesc, desigur!):

„Este, în această scrisoare, unul din modurile posibile of the conservative way: clar - absolutely plain, fără zorzoane - un-metal-threaded (speculez că este vorba nu atât despre acele anexe, adaosuri fără funcţii utile, cât despre cele care îngreunează deşi nu au conţinut, trag în jos, doboară), fără a orbi prin împopoţonare - gold-threaded finery. E un conservator care se revendică de la Europa - another recent trip to Europe (a nu se confunda cu cea de azi!), capabil de răbdare - doar a răspuns după ce parcursese the usual mess of accumulated trivia that demanded immediate attention, cu bun simţ şidiscernământ - pentru că, nu-i aşa, ştie ce greutate (trivia) au lucrurile care stau la suprafaţă.

Conservatorul există de când cu modernitatea, care-i o lume traversată de fiorul progresului, devenit cu timpul ffw şi există ca unul care nu are acest fior. El este unul care refuză «moda», care nu face sincron cu moda - cam cum C.G. refuză reinventatele cămăşi western de la Levi Strauss. Mai are, cred, această specie, un soi aparte de decenţă în afirmarea dezacordului cu ceea ce îi propune «moda» - în scrisoare apar de 3 ori punctele de suspensie, primele 2 creând un spaţiu care oferă celuilalt timpul pentru a se obişnui cu răspunsul deja previzibil, ultimele (a 3-a serie) lăsând, diplomatic, posibilitatea unui dialog viitor. Refuzul lui, aşadar, nu e o negare - nu ai dreptul să exişti/nu eşti valabil pentru că eu nu sunt de afin cu tine. Dimpotrivă (You have my happyand grateful thought).

Şi mai are omul nostru, bine-nţeles, umor.”

Atât mai vreau să spun: eu nu ştiu dacă voi vă daţi seama cât de încântat sunt că am astfel de cititori! Aş folosi clişeul ăla arhirăscunoscut apropo de cititori, însă mi-e teamă că ar fi prea puţin...

P.S.: Seria SGP-urilor va fi spartă în curând, în weekend, cel mai sigur, de un CineQuiz. Aşa, ca să ne mai (e)rodăm cunoştinţele împreună.

P.P.S.: Mihai Cristea (thanks, Sir!) s-a oferit să TIFF-uiască pentru Cinesseur. Îi aştept(ăm) textele, asigurându-l că n-are motive să se formalizeze excesiv. Ba chiar ar trebui să nu se formalizeze deloc şi să se pună pe scris, că de văzut sigur a văzut destule so far!