- 4 ½ zile de festival.
- 10 filme: A torinói ló, Bucharestless, Vulcanul, Marfa şi banii, Gandu, Principii de viaţă, I Saw the Devil, Año bisiesto, Nader şi Simin, o despărţire, Mine vaganti.
- 5 intervenţii pentru Cinesseur (iat-o şi pe-a şasea, s.m.)
- Am jucat pe aproape toate suprafeţele propuse de organizatori: Cinema Florin Piersic (sală mare de cinema), Cinema Victoria (cinemaul clasic de oraş de provincie, intim, rămas de pe vremuri, ăla cu scaune şi perdele mov), la Casa de cultură a studenţilor, la mall, sub cerul liber în Piaţa Unirii.
- 2++ ore cu Cristi Puiu (ştie cinesseur de la ce provine ++, nu are rost să detaliez)
- Cel mai bun film văzut la TIFF: Nader şi Simin. Cu menţiunea că alte două filme (A torinói ló şi I Saw the Devil) au primit tot 5 stele din 5 de la mine.
- Cel mai prost film văzut la TIFF: Año bisiesto. O oroare. M-am simţit nefericit că am petrecut 90 de minute cu piticania aia nefericită din film. Şi nu e vorba de vreun transfer emoţional, de empatie, ci doar de pierdere de timp. Am fost să-l văd la recomandarea lui Mihai Chrilov transmisă prin presă cum că ar fi şocul festivalului. Doresc să-i transmit pe această cale să ia acest film şi să se spele cu el unde doreşte domnia sa. Sau vorba unui ardelean mucalit la ieşirea de la film: „Da’ domnu’ regizor nu vine, că noi am vrea sa îl luăm la întrebări?” Mi se pare de-a dreptul siderant ca o astfel de peliculă porno BDSM de categorie B (la care s-a râs in sală copios pentru penibilul situaţiei) să ia Caméra d'Or la Cannes, adică aceeaşi distincţie ca A fost sau n-a fost?-ul lui Porumboiu. Un juriu c(l)inic?
- Bere, bistrouri, terase, alei, librării, boemie şi boierie între proiecţii.
- O vizită la Castelul Banffy din Bonţida într-o duminică dimineaţă fără filme. Splendid.
Vreţi să vă spun de ce-l invidiez pe Mihai? Nu pentru că a fost acolo şi a văzut unele filme pe care eu le voi vedea naiba ştie când, nu pentru că a respirat acelaşi aer cu some biggies din lumea filmului, nu pentru că a tiffuit după cum l-au ţinut puterile, ci pentru boieria dintre proiecţii. Aia-i tot ce contează, dragilor! Aia-i calimera la un festival de film, esenţa esenţelor şi cheia de la broasca ţestoasă, cum am auzit eu pe cineva spunând cu tâlc. E priceless. Restul? Le poţi avea/obţine cam aproape oriunde. Boieria dintre proiecţii, însă, nu!
Evident, nu pot încheia fără să-i mulţumesc pentru corespondenţe. Eu, dacă aş fi ajuns la TIFF, mărturisesc fără fasoane sau frisoane, aş fi scris incomparabil mai puţin decât el. Sau poate n-aş fi scris deloc. În ce priveşte calitatea contribuţiilor, nu se cade să le judec eu. Aţi făcut-o voi şi aţi făcut-o cum se cuvine. Aşa că, încă o dată, from all of me to all of you: thank you so much, friends!