V-am spus - şi rămân pe această poziţie! - că The Tree of Life nu e genul de film care să malaxeze sau manipuleze savant diverse concepte/clişee filosofice pentru a fura ochiul şi a lua minţile. În esenţă, The Tree of Life e un film simplu pentru un public extrem de selectiv. Cu toate acestea, cred că poate fi văzut şi prin acest filtru. Văzut zic, şi nu redus.
„Cum ar fi dac-am gândi aşa:
- spaţiu este unde nu e timp;
- timp este unde nu e spaţiu.
Într-adevăr, spaţiul sfidează cumva timpul, dacă nu-l cocnepi ca pură mişcare. Res extensa carteziană nu are «nevoie» de timp până nu-şi adaugă mişcarea, care însă presupune o res extensa pură, adică ceva unde nu e timp. Timpul redus la pura curgere, cel heraclitean şi bergsonian, nu are «nevoie» de spaţiu, dimpotrivă, se izolează de el.
Arată aşadar ca şi când, reduse la «puritate», nici unul nu are nevoie de celălalt, şi pe această ireductibilitate se făureşte mişcarea, care are «nevoie» şi de unul, şi de celălalt. Ciudat este că ireductibilul spaţiului şi timpului pure se vădeşte numai în străinătatea unuia faţă de celălalt.“ (însemnare datată 16 noiembrie 1977, extrasă din volumul Seminţe de Alexandru Dragomir, Ed. Humanitas, 2006)
Arată aşadar ca şi când, reduse la «puritate», nici unul nu are nevoie de celălalt, şi pe această ireductibilitate se făureşte mişcarea, care are «nevoie» şi de unul, şi de celălalt. Ciudat este că ireductibilul spaţiului şi timpului pure se vădeşte numai în străinătatea unuia faţă de celălalt.“ (însemnare datată 16 noiembrie 1977, extrasă din volumul Seminţe de Alexandru Dragomir, Ed. Humanitas, 2006)