sTIFF upper lips (VIII): corespondenţe de la TIFF [primul epilog]

Linklater - marele câştigător la TIFF 2014. Boyhood şi alte legături 

Text: Diana Alandala

După o scurtă pauză cu teatru, m-am întors la Cluj pentru Boyhood (Ursul de Argint la Berlin 2014), filmul perfect ales să închidă TIFF-ul. Şi asta pentru că te poartă inclusiv prin copilăria ta, în orice fel ţi-ai fi petrecut-o, după care te aduce la realitate. În cazul tiff-arilor, îţi aminteşte că de mâine o iei de la capăt fără escapade cinefile.

După poveste, ar putea fi catalogat drept un film simplu, uşurel. Dacă actorii ar fi fost schimbaţi odată cu schimbarea vârstei şi nu s-ar fi simţit amprenta lui Linklater asupra dialogului, ar putea să cadă într-un banal abis.

image via uk.movies.yahoo.com

Prezentat drept revoluţionar, fiind un film de ficţiune realizat de-a lungul a 12 ani, Boyhood, după cum bine ne spune titlul, se plimbă prin viaţa unui băiat, de la 6 până la 18 ani, şi ne prezintă lucruri obişnuite, ca-n orice viaţă normală, lucruri ce par de ţinut minte sau care pot pune temelii în dezvoltarea personajului, dar după care, la final, printr-o revelaţie oarecum clişeu „nu noi prindem clipa, ci clipa ne prinde pe noi”, îţi arată cum intrarea în viaţa de adult nu e deloc spectaculoasă.

Mi-au plăcut momentele de dialog, apărute la momentul potrivit pentru a te ţine curios în poveste, nu atât cu sufletul la gură, ci cât să vrei să observi schimbările de la an la an. Schimbări pe care eu, până la un punct, le-am observat luând ca reper freza personajului central, Mason, căci cât te poţi schimba anual în copilărie? De observat merită şi gândurile lui Mason pe măsură ce creşte şi încearcă mai mult sau mai puţin să-şi caute o cale. Privind în jur, la mama lui de pildă, nu ajunge la altă concluzie decât la aceea că-l aşteaptă o mare confuzie. Cam aşa aş prezenta filmul pe scurt: trecerea dintr-un val de întrebări într-unul al incertitudinilor.

Pentru regizor, filmul ar putea fi şi un girlhood, fiica lui, Lorelei Linklater, interpretând-o pe sora lui Mason în film, Samantha. Richard Linklater. Dacă îi desfac numele, mai că n-aş găsi unul mai predestinat în lumea filmului, gândindu-mă la ce filme face. Obişnuiţi deja cu seria Before, unde later-ul înseamnă 10 ani, legăturile anuale de aici te-apropie într-un fel mai cald de personaje.

Pe lângă toate astea, filmul câştigător la TIFF, Stockholm, după cum am mai spus, n-are cum să nu-ţi amintească de Before Sunrise, aşadar premiul meu merge la cel care face „legături mai târziu” într-un film numai bun de prins… la timp.

La închiderea ediţiei (dacă îmi permiteţi gluma): Boyhood va fi proiectat şi la Bucureşti, marţi, 10 iunie, la Cinema Studio (ora 21.30), în cadrul retrospecTIFF-ei devenită deja tradiţie. Nu vreau să mă gândesc ce va fi acolo...