"Four is what...?" (77) [Romeo is Bleeding/1993]

Screenshots from Romeo is Bleeding (dir. Peter Medak/1993)

Romeo is Bleeding îl are ca star vehicle pe Gary Oldman (rolul detectivului Jack Grimaldi/Jim Dougherty a precedat indimenticabila apariţie din True Romance), dar în ciuda consistentei felii de tort ce-i este alocată, aproape că e măturat din cadru de screen persona şi erotismul electric scoase la înaintare de Lena Olin. Puse în valoare din toate unghiurile şi filmate cu tot glamour-ul aferent, mai ceva ca Sharon Stone în Basic Instinct.

Spoiler alert (cu menirea de a nu vă face speranţe deşarte): deşi există o secvenţă aproape similară cu aia care a făcut istorie în filmul lui Verhoeven, Peter Medak a ales o formă ceva mai subtilă de a trata lucrurile. Asta nu l-a scutit de ciurul şi dârmonul astuţioşilor cenzori australieni care au eliminat toate înjurăturile şi elementele de nuditate exagerată (din punctul lor de vedere). The brave New world în toată splendoarea sa...

Perceput ca thriller (croit pe structură noir), filmul urmează o logică de coşmar şi atunci, evident, nu stă în picioare. Perceput ca fabulă moralizatoare, ceea ce în mod limpede nu e interesat să fie, coerenţa nu mai e o condiţie esenţială. Numai că dacă vreţi realism şi coerenţă vă recomand din toată inima Bad Lieutenant-ul lui Ferrara. Lungmetrajul lui Medak, regizor britanic de origine maghiară, fugit de la Budapesta imediat după ce revoluţia din '56 a eşuat, are alte mize. Una ar fi revizitarea (cu destulă substanţă) a definiţiei sartriene a iadului. Cealaltă, mult mai ambiţioasă, deşi umbrită de violenţa naraţiunii, e chestionarea din perspectivă morală a opţiunilor profesionale ce-i rămân unui poliţţist confruntat cu tot felul de ispite. Şi de frustrări.

„Jack was a romantic guy. Big dreams. Problem was there was always a little daylight between his dreams and his wallet. He was a working stiff. 56 Grand a year and never made it past sergeant.”

Pentru ceea ce realmente contează, Romeo is Bleeding e povestea unei izbăviri ratate. Pentru personajul lui Oldman, un detectiv corupt care vrea să fie şi cu sufletu-n rai, şi cu treaba ailaltă ştiţi voi unde, prăbuşirea nu e urmată de nimic. E doar o pedeapsă pentru lăcomia fără direcţie. Pentru prostie, în ultimă instanţă.

Apropo: Medak a dat lumii The Krays, cronică de familie cât se poate de autentică a duetului gangsteresc londonez Ronald & Reggie Kray. Pe lângă ăsta, recent lansatul Legend, în care Tom Hardy face un penibil overacting în dublu rol, e o glumă tâmpiţică.

Screenshot-uri bonus:

Juliette Lewis la un an distanţă de violentul rol din spanacul Natural Born Killers

Esenţa întregului film: Don't feed the hole!