Cvasimilitudini II.100 [Finalul unui alt capitol]

Și-am mai epuizat o serie.
Vine a treia.
Soon.

***

Mă uitam cu maximă încântare la All Things Are Photographable, un documentar pe care Sasha Waters Freyer îl consacră lui Garry Winogrand, artist fotograf/fotojurnalist american care și-a câștigat notorietatea în anii '60, flanând cu aparatul foto pe străzile newyorkeze și surprinzându-le în toată splendoarea lor pulsatilă, și am dat peste imaginea asta. 

Pe care am mai văzut-o, recent, undeva (în animația Spider-Man: Into the Spider-verse, mai exact), parțial răsturnată. 

Despre Winogrand și obsesiile sale tematice (femeile, de ex., cărora le-a dedicat și-o carte, un album, de fapt, Women Are Beautiful) găsiți informații aici: https://bit.ly/2CqHY5O. 

Cartea e pe amazon.

Cvasimilitudini II.99 [La Barque de Dante]

La Barque de Dante/Dante and Virgil in Hell: painting by Eugène Delacroix/1822

 Screenshot from The House That Jack Built (dir. Lars von Trier/2018)

Cvasimilitudini II.98 [Katabasis - Anabasis]

Screenshots from Twin Peaks: The Return (dir. David Lynch/2017)

Screenshots from The House That Jack Built (dir. Lars von Trier/2018)

... asta deși ascensiunea lui Bob din infern, ieșirea lui la suprafață, e mai curând o antianabază: efectele nu sunt propriu-zis redempționale, ca să mă exprim oleacă pretențios.

Cvasimilitudini II.97 [Presidents on the Run]

Screenshot from Lucky (dir. John Carroll Lynch/2017)

Screenshot from The Ballad of Buster Scruggs (dir. Ethan & Joel Coen/2018)

La mulți ani, Românie!

În An Centenar, (un)duios omagiu României și românilor din filme. Filmele altora, desigur. Cu o excepție.

E o selecție personală, spectaculos de subiectivă și îngrozitor de incompletă. Aproape un top 10 (redus la scară, deci). Unele din replicile indexate fi-vor cunoscute, altele mai puțin, tocmai de-aia le scot la iveală.

Nu ieșim deloc bine în ansamblu, suma stereotipurilor rămâne constantă, important e că existăm. Despre Madagascar nu se vorbește în filme. Și ce vanilie au acolo...

Pe scu(r)t, asta a ieșit:

10.  Hold Back the Dawn (dir. Mitchell Leisen/1941)

„You were born in Bucharest...

Rolul românului Georges Iscovescu, născut la București, crescut la Paris și Biarritz („at the Lido, you know...”) și ajuns în America în căutarea unui job de dansator la Hollywood, e interpretat de Charles Boyer.

9.  You're Ugly Too (dir. Mark Noonan/2015)

Da, e George Piștereanu aici! Apare ca român din maghiarime, Tibor, pripășit prin Irlanda.

8. Half Life of Timofey Berezin aka Pu-239 (dir. Scott Z. Burns/2006)

7. Two Girls on Broadway (dir. S. Sylvan Simon/1940)

6. The Cheap Detective (dir. Robert Moore/1978)

***

5. Le magnifique aka The Man from Acapulco (dir. Philippe de Broca/1973)

4. Suspiria (dir. Dario Argento/1977)

3. Calvary (dir. John Michael McDonagh/2014)

2. El ciudadano ilustre (dir. Gastón Duprat & Mariano Cohn/2016)

1. Aferim! (dir. Radu Jude/2014)

„Each nation has its purpose...

Hai, să trăiești, Românie, înc-o sută și o mie de ani, indiferent pe unde te afli și indiferent cine face mișto de tine. Sau dimpotrivă.

Cvasimilitudini II.96 [Hanged, probably...]

Screenshot from Ahlat Agaci/The Wild Pear Tree (dir. Nuri Bilge Ceylan/2018)

 Screenshot from The Ballad of Buster Scruggs (dir. Ethan Coen & Joel Coen/2018)

Cvasimilitudini II.95 [Aspiring writers]

„What kind of novels do you write? What genre?”

Screenshot from Beoning/Burning (dir. Lee Chang-dong/2018)

Screenshot from Ahlat Agaci/The Wild Pear Tree (dir. Nuri Bilge Ceylan/2018)

Cvasimilitudini II.94 [Pink my ride]

Screenshot from Lost in Translation (dir. Sofia Coppola/2003)

Screenshot from Closer (dir. Mike Nichols/2004)

Cvasimilitudini II.93 [That „Here's Johnny...” moment]

Screenshot from The Shining (dir. Stanley Kubrick/1980)

Screenshot from Blade Runner (dir. Ridley Scott/1982)

Cvasimilitudini II.92 [A total inversion of the light]

Screenshot from Le Redoutable (dir. Michel Hazanavicius/2017)

Screenshot from Good Time (dir. Benny & Josh Safdie/2017)

Le Redoutable, filmul în care Garrel este Godard e, truth be told, o atrocitate. 

Că Hazanavicius e mediocru știam, a tot demonstrat-o. Nu mă așteptam totuși ca din materialul-sursă (memoriile scrise de Anne Wiazemsky, muză & soție pentru J-LG vreme de o decadă și ceva) să rezulte un personaj cancanizat, prezentat aici ca o versiune aforistică și mostly fără umor a lui Mr. Bean.

Ok, nu m-așteptam la o hagiografie, probabil ar fi fost la fel de proastă, dar aveam pretenția ca Hazanavicius să știe diferența dintre a fi ireverențios și a fi vulgar. N-am nici o îndoială: și-a dorit un film polemic. Din păcate, mare parte din mijloacele alese (gaguri de un gust îndoielnic, pastișe forțate ale unor secvențe iconice din Le Mépris sau Weekend, parafraze bizare) îl plasează într-un perimetru tabloid. 

Simt nevoia să mai adaug că nu-s un die-hard fan Godard. Cu toate astea, găsesc reprezentarea sa inadecvată și superficială (în viziunea regizorului, nu neapărat în jocul lui Garrel, decent cât se putea într-un astfel de context). Singurul segment luminos e momentul mai '68, închis cu o secvență foarte mișto realizată (o să revin asupra ei cândva).

Dar na, la francezi e specialitatea casei... Mai '68, vreaau să zic.

Cvasimilitudini II.91 [The Halo: o continuare a continuării]

Screenshot from Bérénice (dir. Raoul Ruiz/1983)

Screenshot from Hostiles (dir. Scott Cooper/2017)

Primul episod din această serie (improvizată) în interiorul seriei celei mari e acolo ←←←, iar al doilea e aici.

Mametizări (IX)

- Am ținut cont de toate chestiile pe care mi le-ai spus...
- Serios? Mie nu mi se pare. Cum?
- Cu dinții.

Toată seria e aici.

"Four is what...?" (90) [Killer Joe/2011]

După ce vedeţi Killer Joe s-ar putea să vă gândiţi de două ori înainte să mai comandaţi ceva la KFC (în care F-ul poate fi asociat mai ales cu Friedkin, regizorul). Modul în care acesta introduce un copan fript într-un mecanism narativ oricum tur(b)at le va aminti unora de celebra legendă urbană cu Mick Jagger şi batonul Mars, iar altora le va provoca probabil greaţa (chit că nu-i croit ca un sick movie).

For what it's worth, Killer Joe e o comedie neagră, uşor absurdă, desprinsă parcă din sezoanele Jerry Springer Show. Diferenţa o face abordarea, iar în cazul lui Friedkin aceasta e grevată de recursul frecvent şi fervent la trei teme: pulsiunile criminale, sexualitatea deviantă şi amoralitatea. Într-o astfel de combinaţie e limpede că umorul, negru ca smoala şi el, e din partea casei.

Cât despre plasarea filmului între sau lângă Blood Simple şi No Country For Old Men, aşa cum am auzit vorbindu-se pe ici, pe colo, aş zice mai degrabă nu, chiar dacă fostul rege neîncoronat al rom-com-urilor stupide (ce vremuri îndepărtate, monșer!), Matthew McConaughey, reuşeşte să se  apropie convingător de Chigurh-ul lui Bardem, jucând cam acelaşi tip de personaj: un freelancer al răzbunării, dement-tenebros. Juno Temple, în schimb, mi-a amintit în unele momente de personajul lui Sissy Spacek din Badlands.