Trecem rapid peste La Piovra, e prea ca la hochei, short-handed. Nu vom trece peste Bond, în schimb: e un tongue in cheek pe care îl bifez cu plăcere.
Nu mă interesează cronologia, de-aia-l veți găsi pe John Wayne la coadă. Logic, nu puteam să-l ignor, el s-a luptat cu tot ce a mișcat, deci și cu o caracatiță. Chiar de două ori, însă acum îi luăm în calcul doar un meci.
De-ajuns cu introducerea, oricum e mai mult de formă. Să purcedem (un verb ce pre mulți va enerva), dară!
Asta nu avea cum lipsi. E iconică. Nu mă interesează dacă urâți termenul sau nu din cauza tocirii, nu există altul mai cuprinzător. Băiatul ăsta ingerând o caracatiță (de) vie, well, la vremea aia (2003) a fost o graniță trecută cu mult elan.
Penultimul Bond pentru Roger Moore, tot pe aceeași poziție l-aș situa și în his personal 7, că atâtea apariții a avut, dar rămâne notabil genericul ăsta - autor Maurice Binder. E folosit laserul în procesul de creație, invenție ultimul răcnet la acea dată (începutul deceniului 8), iar joaca de-a morfismele cu imaginea agentului 007 a avut efecte garantate.
Screenshots from All You Can Eat Buddha (dir.: Ian Lagarde/2017)
- Sick love story cu accente absurd-burlești văzut la TIFF, mi-a rămas în cap ever since -
Nu mai era loc în rubrică, dar aș mai fi pus și caracatița uriașă din versiunea disneyană cu Fleischer la cârmă a 20,000 Leagues Under the Sea, văzută serializat, pe TVR, înainte de '90, duminică dimineața. Căpitanul Nemo era interpretat de James Mason. Rațiuni sentimentale, deh.