Într-unul din episoadele anterioare (acum suntem la 9, urmează finalul), șeful etajului de „tăiați” (sau severinzi?) din clădirea Lumon și villain de serviciu, Mr. Milchick (miștocărit Milkshake), este supus unei evaluări de progres, căci treaba nu mai merge ca-n vremurile bune în care echipa MDR era ținută în întuneric de Mrs. Cobel. Tehnic vorbind, Milchick este un despot luminat care propune metode de exploatare ceva mai umane, privite cu mefiență de managementul ultraconservator (dar tolerate după răzmerița ce era să se termine prost).
Trimisul și exponentul acestui sistem este Mr. Drummond, el însuși o figură despicabilă ca fel de-a fi ;) Drummond este mandatat să-i comunice verdictul, punct cu punct, proces pe durata căruia face tot ce-i stă în putință pentru a-l umili cu aerul că, de fapt, îl protejează, îi face un bine, cunoașteți schema, nu insist.
Primul reproș, unul minor, benign, de încălzire, îl vedeți mai jos.
Too Many Big Words.
Într-o evaluare onestă o astfel de concluzie se descalifică de la sine pentru că termenii nu sunt definiți, cuantificabili. Într-o astfel de formulă arbitrarul e la el acasă, ca un șarpe într-un cuib de pasăre. Ok, big words putem intui ce înseamnă: vocabularul lui Milchick e prea dezvoltat. Ce rămâne în aer e acel too many, întrucât emitentului nu i-a fost setată o limită de vernaculare. Nu rezultă că a depășit o barieră, în afară, poate, de aceea a unui bun simț: vezi că n-ai cu cine, te oprești. Însă ăsta nu e un indicator de performanță, e doar o formă de șicanare.
S-au plâns lucrătorii că îi complexezi lexical, i se dă de înțeles, mai lasă și tu dracului formele astea sofisticate de epatare, nu le câștigi respectul folosind cuvinte care au viață doar în dicționare (nu e un citat mot-à-mot, am sintetizat eu).
Milchick încasează în plin, nu se poate opune și nici drept de apel n-are. Mult timp după acea evaluare, reproșul pe tema big words îl va bântui: vedem asta în niște flashback-uri ca de vise rele și mai ales în cadrele de character study în care recitește raportul și se oprește asupra acelui punct.
Și vine episodul 9 în care Milchick, confruntat cu sfidări masive din partea MDR, este luat iar la refec de același Drummond. Acum nu mai există niciun document scris, pur și simplu e bullying corporatist executat de pe poziții de putere. Doar că, la un moment dat, raportul de forțe basculează. Obida strânsă și densificată în timp face pur și simplu explozie. Iar suflul merită toți banii. Enjoy! Pe repeat.