Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

09 august 2009

Talentatul domn Moby

Moby a văzut Funny People, un film cu Adam Sandler (mi-e greu să cred că își poate bate performanța din Punch Drunk Love) și a scris pe Facebook, unde scrie în mod constant tot soiul de lucruri. El însuși, nu oareșce "negri" de la PR. Nu are sens să-i adjectivez eu "cronica", o puteți judeca singuri. Eu zic doar atât: am găsit exact ce așteptam, o opinie avizată, adică! E și normal, doar vine din partea unui domn care a compus sute de piese, unele direct pentru coloane sonore (vreo 30 de OST-uri cu original score music), altele fiindu-i preluate de pe albumele de studio (aș pomeni câteva, la întâmplare, Heat, Ali, Miami Vice, trilogia Bourne, xXx, Any Given Sunday, Anything Else, 24 Hour Party People, Two Lovers, Righteous Kill etc.).

Funny People review (by Moby)

"last night i went to see 'funny people'. what an odd movie, almost like 2 movies in one. the first 1/2 of the movie is pretty remarkable. very somber, very dark, surprisingly subtle. and then about 1/2 way through it becomes more like a tv show in terms of the quality of the writing, lighting, acting, and plot. very odd. the first 1/2 is pretty amazing, especially, and surprisingly, adam sandler. it's bleak and surprisingly well acted and surprisingly honest. and then someone pushes a button and it becomes fast paced and conventional and bright and, well, normal. were i to see it again i'd probably stop watching after the peanut butter on the floor scene.

i have a feeling that someone might have said, 'you know, a subtle and dark movie just isn't going to find an audience. you need to give people something conventional and familiar to sink their teeth into.'

i kind of hope judd apatow at some point gives his creative instincts free reign and makes a really subtle, dark, unconventional film. and that's my presumptuous friday afternoon film review. plus $6 bottles of water are clearly a harbinger of the apocalypse."

08 august 2009

Zabriskie Point (& dot)






Mark: Would you like to go with me?
Daria: Where?
Mark: Wherever I'm going.
Daria: Are you *really* asking?
Mark: Is that your *real* answer?







În română nu ar fi funcţionat atât de bine manipularea cuvintelor, aşa că prefer engleza. Everything is pointless at some point, except Zabriskie Point. Or: everything is pointless at the same point, except Zabriskie Point. Or: everything is pointless at the same point that Zabriskie Point is. A film by Antonioni.

06 august 2009

Ciocan, purtător de cuvânt

"Mi s-a părut extrem de interesant acest film, pentru că foarte multe dintre situaţii se întâlnesc în viaţa de zi cu zi a unui poliţist şi nu numai, însă mai sunt şi chestiuni care ţin de film, în sine. Eu am lucrat în crima organizată şi ştiu exact cum gândeşte un poliţist.

Am avut o situaţie similară cu cea din film prin 2002. Eram în Severin, cu un reporter, mergeam pe stradă şi am văzut un tânăr care fugea şi o altă persoană care ţipa după el «Hoţul, hoţul!». Am fugit după el şi l-am prins. Furase un lănţişor de aur. I s-a făcut dosar penal pentru tâlhărie. După un an, împreună cu reporterul, am mers la penitenciarul din Mehedinţi ca să facă un material despre un tânăr care urma să susţină bacalaureatul în închisoare. Am văzut eu că era un tânăr care se uita lung la mine. Până la urmă, a venit şi mi-a spus: «Dumneavoastră sunteţi acela care m-a băgat în închisoare». Mi-am dat seama că era acelaşi tânăr. În momentul ăla, m-am gândit dacă am făcut bine, că pentru un lănţişor a ajuns un tânăr la penitenciar şi practic şi-a distrus viaţa.

Orice român premiat în afară devine bun naţional. Porumboiu e un bun naţional. În condiţiile astea, mă simt mai bogat un pic. Când am aflat ştirea că e propunerea la Oscar, m-au încercat mai multe sentimente. În primul rând, suntem români şi se ridică pielea pe mine când aud că se întâmplă aşa ceva. E important să fii numărul unu şi asta aşa e, chiar dacă e doar o propunere. În al doilea rând, acesta este un film cu poliţie şi e cu atât mai plăcut pentru mine. Şi în al treilea rând, este vorba de Porumboiu, pe care îl cunosc personal şi mă simt cu atât mai apropiat cu sufletul de el."

Legenda:
1. Poliţist, adjectiv este propunerea României la Oscarul pentru "cel mai bun film într-o limbă străină"din 2010 - CNC dix it ;)
2. Nominalizările AMPAS vor fi anunţate pe 2 februarie. Cea de-a 82-a ediţie a galei premiilor Oscar va avea loc pe 7 martie, la Kodak Theatre din Los Angeles.
3. Christian Ciocan este purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei.
4. Sursa declaraţiilor Ciocan-ului: Mediafax

Mametizări (III)

- Am auzit că e naşpa la voi.
- Destul de naşpa.
- Atunci naşpa!

- cine nu înţelege ce e cu mametizările să întrebe şi va afla -

02 august 2009

Follow up la "Uichend cu Marylin"

Claude mărturisește că încă ține pe perete "un calendar Marilyn Monroe 2007, deschis la luna decembrie (de aproape doi ani)". als și-a mărturist deja, în nenumărate rânduri, sentimentele pentru EA (un exemplu elocvent găsiți aici). Așadar, mie nu-mi rămâne decât să plusez și să pulsez în același sens, adăugând o secvență dintr-un film pe care nu știu câți dintre voi îl știți (mie mi-ar cădea tare bine să-l). O să fac un later edit mai spre seară cu numele lui, însă până atunci, las deschisă calea variantelor voastre (if any). Nu e concurs, așa cum s-ar putea înțelege, e mai mult o probă de orgoliu cinefil. Hint: vorbim aici despre debutul în lungmetraj (1998) al unui regizor britanic a cărui filmografie mai numără încă/doar 5 "boabe"!
Later edit: Claude a identificat filmul din care am "îngheţat" secvenţa de mai sus. Il s'agit de Following (r. Christopher Nolan). În postul imediat următor, adică în cel de deasupra, ne întâlnim cu alt screenshot din această peliculă, unul pe care eu îl consider premonitoriu (n-aş zice chiar wishful thinking, totuşi). Rămâne să descoperiţi voi motivul!

31 iulie 2009

Uichend cu Marylin

Marilyn Monroe:

It's not true that I had nothing on. I had the radio on.
Ernest Cunningham (photographer):
I worked with Marilyn Monroe. A rather dull person. But when I said "Now!" she lit up. Suddenly, something unbelievable came across. The minute she heard the click of the camera, she was down again. It was over. I said, "What is it between you and the camera that doesn't show at any other time?" She said, "It's like being screwed by a thousand guys and you can't get pregnant."

Eve Arnold:
If an editor wanted her, he had to agree to her terms. She knew how she wanted to be seen, and if her cooperation was sought, she reserved the right of veto.

She knew she was superlative at creating still pictures and she loved doing it.

She had learned the trick of moving infinitesimally to stay in range, so that the photographer need not refocus but could easily follow movements that were endlessly changing.

At first I thought it was surface technique, but it went beyond technique. It didn't always work, and sometimes she would tire and it was as though her radar had failed; but when it did work, it was magic. With her it was never a formula; it was her will, her improvisation.

Marilyn Monroe:

"I am a failure as a woman. My men expect so much of me because of the image they have made of me and that I have made of myself, as a sex symbol. Men expect so much and I can't live up to it. They expect bells to ring and whistles to whistle, but my anatomy's the same as any other woman's. I can't live up to it."