Monica et Sophie

Off topic later edit:

Era cât pe-aici să asistăm la o coliziune Cruz - von Trier. Se pare că, în cele din urmă, Penelope se va îmbarca pe corabia piraților din Caraibe (On Stranger Tides), unde-l va reîntâlni pe Johnny Depp lângă care a mai jucat în Blow. Dacă va fi să fie, voi avea și eu, în sfârșit, un motiv serios să dau o șansă francizei marinărești.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

 
Ne te retourne pas sau Bellucci și Marceau într-un voiaj senzorial și mental al unei femei (una și aceeași) lansate într-un fel de migrație psiho-morfologică (în plin proces de dedublare, ar fi mai simplu spus). Un film care, inclusiv prin titlul său în engleză - Don't Look Back -, trimite explicit spre splendidul și terifiantul Don't Look Now al venerabilului Nicolas Roeg.

Din păcate, trimiterea e oarecum gratuită. Nu se susține decât la nivel de intenție pentru că Marina de Van are mari dificultăți în a orchestra credibil o intrigă pretențioasă. În ce mă privește, convenția și-a probat vulnerabilitatea după vreo 45 de minute când niște versuri dintr-o melodie de Pink, fără legătură cu povestea de-aici, au început să-mi dea târcoale („Don't let me get me, I'm my own worst enemy... I wanna be somebody else”). Am stat pân' la sfârșit doar pentru Monica & Sophie și, overall, nu am regretat prea mult. Mă gândesc, totuși, cum ar fi arătat Ne te retourne pas făcut de un Jeunet în perioada sa de grație (Delicatessen - Alien:Ressurection).

Ticăloși bârfind la gura sobei (II)

(Înainte să parcurgeţi textul de mai jos ar fi indicat să treceţi pe-aici, altfel totul poate părea fără sens). Pe scurt, asta e partea mea de dialog ["diab(l)og", vorba lui als] în serialul dedicat de doi "ticăl(u)oși" mici unui film făcut de un "ticălo(u)s" mai mare.

Problema cu IB (Inglourious Basterds n.m.) e că ne întinde o perfidă capcană și ne-o întinde mai mult decât alte filme sunt în stare s-o facă. Nu din cauza/datorită lui Tarantino, cu el ne-am lămurit, gata cu surprizele, gata în sensul că știm la ce ne putem aștepta, adică la orice, ci a subiectului în sine. Cu alte cuvinte, există riscul de a vedea în IB tot felul de lucruri cu care el n-are nici în clin, nici în mânecă, riscul supra-interpretării, mai precis.

Mult mai interesant ar fi să discutăm, de pildă, despre ce nu e IB sau ce a eșuat să fie dezvoltând superficial niște teme/premise extrem de ofertante. Nu e, de pildă, un film de propagandă (as we know it). În condiţiile date (istoria e răsturnată și i se văd diverse, iar noi, avizi de astfel de spectacole, privim şi râdem) lipsește lozinca, mesajul, crezul ce trebuie inoculat. Ar fi putut fi dacă ar fi fost niţel mai subversiv, numai că asta a fost ultima preocupare a lui Tarantino. El a fost atât de fascinat de idee, atât de încântat că are șansa de a o executa, încât s-a concentrat strict pe a livra un produs cu minime defecte de fabricație (pe care, între noi fie vorba, prima oară nici nu le vezi sau le vezi doar dacă la asta îți stă capul).

În termeni de divertisment, IB e o capodoperă, de la concepţie până la finisaje. Ne-am amăgi, însă, dacă am extinde aprecierea dincolo de frontiera ei firească, naturală. Sunt de acord cu propaganda lipită de IB în două situaţii: 1. Tarantino își face propagandă lui însuși și 2. filmul ignoră ororile naziștilor, camuflează de minune Auschwitz-ul sau Dachaul şi toate celelalte lagăre (am impresia ca asta i-au reproșat și anumite cercuri sioniste), numai că această a doua ipoteză mi se pare inclusiv mie cam forțată, caz în care rămâne în picioare doar prima (finalmente, ce sens ar fi avut o astfel de trimitere?; Occidentul, după spusele lui Agamben, și-a demonstrat cu prisosință falimentul etic în faţa chestiunii).

Istoricii, chiar dacă nu recunosc, sunt predispuși la abordări contrafactuale de tipul „şi dacă?”. Desigur, au o anume aprehensiune faţă de contrafactualul frivol (ce s-ar fi întâmplat dacă Napoleon ar fi avut bombardiere invizibile?), dar nu exclud acest tip de abordare, pentru că, în definitiv, istoria e o relatare a literară a întâmplărilor care au avut loc în realitate (R. Cowley). Din perspectiva asta, IB e un exercițiu departe de a fi frivol (ar fi fost așa dacă de proiect s-ar fi apucat, să zicem, Steve Martin), însă nici prea în serios nu poate fi luat. Divertisment la calitate germană, dacă pot glumi și eu mai mult sau mai puțin contextual.

De unde s-a (mai) inspirat "Cameron (Diaz)" pentru Avat(l)arul său faraonic

My friend V (V for Vendetta), mare devorator de filme, mai ales în sezonul invernal, şi-a pus în cap să vadă Avatar (acasă, prin mijloace specifice), deşi i-am spus că-şi pierde vremea, indiferent de locul în care alege să-l urmărească. Mai la vale e discuţia avută azi, pe messenger, pe marginea acestui subiect. Intervenţiile mele sunt discrete. Eu am zis ce aveam de zis despre Avatar. La unele din observaţiile sale am jubilat, o spun cinstit. Nu pun diacritice că n-are sens. Sparg, în schimb, conversaţia (monologul, mai degrabă) în trei capitole, întrucât s-a desfăşurat pe sistemul watching in progress.

I.

V (08.02.2010 13:58:54): nu rezist la tot Avatarul

eu (08.02.2010 13:58:56): excelent
V (08.02.2010 13:58:58): pe la jumatate l-am oprit si urlu singur
V (08.02.2010 13:59:09): e copieciune dupa Apocalyptoooooooooooo
V (08.02.2010 13:59:31): jungla, salt in cascada ca sa scapi de urmaritori, oameni vopsiti cu albastru etc...

V (08.02.2010 13:59:57): doar ca e un Apocalypto - desen animat
V (08.02.2010 14:00:01): pentru kids
V (08.02.2010 14:00:29): in rest, fix senzatia aia o am in Pandora, ca sunt cu mayasii
V(08.02.2010 14:00:37): deja-vu all around
eu (08.02.2010 14:02:34): mai vreau, nu te contrez
V (08.02.2010 14:02:44): pai ar trebui sa am nervi pana la capat
V (08.02.2010 14:02:58): mai avea trimiteri spre Starship Troopers
V (08.02.2010 14:03:13): ma rog, mai nimic original

V (08.02.2010 14:03:45): iar faza cu "Am disecat o broasca la scoala", am mai prins-o in filme de n ori
V (08.02.2010 14:04:55): pana si in The Beach parca eram, cu DiCaprio prins de aia turbati, si apoi lasat sa traiasca prin voia unei femei
V (08.02.2010 14:05:26): iar defilarea prizonierului prin multimea salbatica era tot din Apocalypto

V (08.02.2010 14:05:53): deci, ma tem de ce-as mai gasi in filmul asta de la juma' incolo
(...)
V (08.02.2010 14:41:00): 'ai ca ma bag la Avatar, second half
V (08.02.2010 14:41:13): poate s-a inspirat si din Nea Marin miliardar
eu (08.02.2010 14:41:19): lol

II.

V (08.02.2010 16:41:15): m-am oprit sa-ti spun ca Avatar mai are elemente din Ultimul Mohican (atmosfera muzicala si nu numai) si Ultimul Samurai (felul in care eroul nostru se intoarce sa lupte impotriva propriilor oameni de dragul salbaticilor care l-au primit intre ei)

V (08.02.2010 16:46:08): hai ca ma intorc sa termin cu filmul lui "Cameron Diaz"

V (08.02.2010 16:46:32): cum spuneau blegii de pe TVR1
V (08.02.2010 14:46:35): din cauza Avatarului, Oscarurile din anul asta o sa fie printre cele mai slabe ever

V (08.02.2010 14:47:00): parca au dat in mintea copiilor

III.

(...)

V (08.02.2010 17:22:32): cum iti spuneam, la un moment dat il vedeam pe Tom Cruise manand cavaleria nipona

V (08.02.2010 17:22:59): iar dintr-o data il aveam si pe Mowgli calare pe Baghera
eu (08.02.2010 17:23:05): gizaaaaaaas! lol...

V (08.02.2010 17:23:08): dar cea mai mare dezamagire e furtul replicii "I see you", fix cu intelesul din segmentul True (Paris je t'aime)

eu (08.02.2010 17:24:10): nota finala?
V (08.02.2010 17:24:15): 6/10

V (08.02.2010 17:24:52): insa doar pentru efortul de a face un mare medley din cinema-ul all time.

(Orice alte comentarii sunt de prisos.)

Ticăloși bârfind la gura sobei

Strelnikov e un domn (el se alintă ticălos, n-am să-i răpesc plăcerea!) care, într-una din zilele trecute (viitoare?), mi-a trimis un email în care-și exprima dorința, condițional-optativ, de a mai pune niște virgule după punctul pus de mine review-ului la Inglourious Basterds. Era o problemă, totuși! N-avea unde, comentariile fiind închise (cred c-am să fac un exit-poll legat de o eventuală redeschidere; sau poate nu!), așa că i-am sugerat să producă un text de sine stătător pe care să-l public ca atare. A agreat ideea, a(m) îmbunătățit-o pe alocuri și s-a pus pe gesta(l)t. Restul detaliilor sunt istorie reziduală, deci la groapă cu ele.

În mod normal lucrurile ar fi trebuit să se întâmple simultan (sau pe-aproape). Nu s-a putut, îmi cer scuze. E din cauză de job. Dacă Strelnikov are un part-time care-i permite să se fofileze, eu, cu full time-ul ce mă solicită extra time, sunt adesea copleșit și depășit de evenimente. Sorry!

That said, here goes his cut (also available on his blog). Nu l-am mai convertit la rigorile ortoepice, de unitate stilistică și de punctuație ce funcționează pe acest blog, deoare(ș)ce e inteligibil (+ că mi-a fost și lene) așa cum e. Opinia pe care mi-o solicită domnul S. va veni în curând, mai ales că, revăzând de câteva zeci de ori anumite secvențe, am ajuns la tot soiul de mini și maxi-revelații.

Strelnikov: - merci pt ocazia de'a diseca un pic acest Film. nu's mare fan Tarantino [desi am vazut Kill Bill de 8 ori – ah, Elle Driver...] si oricum Basterds nu mi se pare his best, cinematografic vorbind, dar ramane un proiect fantastic & un subiect ideal de interpretare.

ca si tine, am vazut Basterds intr'o sala de cinema, asa cum trebuie vazut, am simtit tot socul identificarii, in oglinda rasturnata, cu cei din cinematograful parizian. cred ca trebuie subliniat momentul acela. pentru ca filmul e complex, se deschide unui numar de interpretari [nu zic asta ca un compliment, e o constatare] dar intensitatea cu care fiecare dintre noi s'a simtit atras in iluzia [Escher, gen] propusa de regizor spre final – ne permite sa credem ca acolo e centrul de greutate miza reala.

vad ca il abordezi dintr'un unghi asemanator [& citatul din Deleuze e convergent], asta ne va scuti de un preambul plictisitor. ca sa nu mai pierdem vremea voi incerca sa rezum intr'o fraza "mesajul" acelor momente din film [spune'mi te rog daca formula te satisface]:

asa cum demnitarii nazisti stau comod si se uita la un film de propaganda – unde un erou german masacreaza sute de americani intr'un orasel italian – voi stati comod [in Mall la Multiplex] si va uitati la un film de propaganda unde niste eroi americani masacreaza sute de germani. ambele filme [Basterds & filmul german Stolz der Nation] sunt in egala masura fictiuni, ambele impun spectatorilor [pasivi] un basm, creat anume pt ei intr'o uzina de lozinci. in esenta Hollywood & Reichsfilmkammer sunt identice.

raman multe de discutat in continuare [incl despre Walter Benjamin, pe care il citeaza Deleuze mai sus] dar inainte sa trec la altele astept opinia ta, monsieur.

Am I good or what?

Best Achievement in Directing (aka Best Director): 5 din 5
Best Performance by an Actress in a Leading Role: 5 din 5 (cu precizarea că Meryl Streep a fost nominalizată, finalmente, pentru Julie & Julia, deci mai bine nu făceam modificarea de ultimă oră)
Best Motion Picture of the Year (aka Best Film): 8 din 10 (nu am luat în calcul District 9, mergând pe mâna bătrânului Clint, ignorat completely şi - tot o problemă cu cifra 9 - Nine a rămas pe dinafară, în locul acestuia fiind preferat The Blind Side)
Best Performance by an Actor in a Leading Role: 4 din 5 (a apărut pe turnantă Jeremy Renner)

Acesta e ţintarul pariurilor mele la Oscar Nominees 2010 (full list here). Ştiu că aţi vrea să mă felicitaţi cumva (:D), din păcate no se puede! Trecând la chestiuni serioase, pe 7 martie, data decernării statuetelor, anticipez o bătălie dură între Avatar şi Inglourious Basterds. Altfel spus, între un non-film şi un meta-film. Opţiunile mele sunt clare. De opţiunile "alegătorilor" mi-e cam teamă. Arbitru: The Hurt Locker.

P.S.: Nici la secţiunea hors concours nu m-am descurcat tocmai rău, ba dimpotrivă: în afară de Melanie Laurent, pe care o vedeam între cele 5 la rol secundar feminin, am anticipat tot.

Le voyage du ballon rouge (I)

Intérieur
The Sixth Sense (dir.: M. Night Shyamalan/1999)

Extérieur

Le voyage du ballon rouge (dir. Hou Hsiao-hsien/2007)

Intérieur encore
Mad Men TV Series - Season I (2007)

De ce nu e Spielberg manierist...

I se pot pune multe în cârcă lui Spielberg în materie de tehnică (sau stil), nu şi manierismul. Dacă ar fi avut obsesia asta (a nu se înţelege că manierismul ar fi ceva eminamente rău; în doze mari, e cel mult supărător), secvenţa care urmează, extrasă din Munich....

...ar fi trebuit să arate aşa!

- prelucrarea îmi aparţine -

Evident, n-a fost cazul, însă un arc peste timp(uri) ar fi putut fi desenat. Pentru că, nu-i aşa?, imaginea de mai jos a făcut istorie în cinema!