Strelnikov e un domn (el se alintă ticălos, n-am să-i răpesc plăcerea!) care, într-una din zilele trecute (viitoare?), mi-a trimis un email în care-și exprima dorința, condițional-optativ, de a mai pune niște virgule după punctul pus de mine review-ului la Inglourious Basterds. Era o problemă, totuși! N-avea unde, comentariile fiind închise (cred c-am să fac un exit-poll legat de o eventuală redeschidere; sau poate nu!), așa că i-am sugerat să producă un text de sine stătător pe care să-l public ca atare. A agreat ideea, a(m) îmbunătățit-o pe alocuri și s-a pus pe gesta(l)t. Restul detaliilor sunt istorie reziduală, deci la groapă cu ele.
În mod normal lucrurile ar fi trebuit să se întâmple simultan (sau pe-aproape). Nu s-a putut, îmi cer scuze. E din cauză de job. Dacă Strelnikov are un part-time care-i permite să se fofileze, eu, cu full time-ul ce mă solicită extra time, sunt adesea copleșit și depășit de evenimente. Sorry!
That said, here goes his cut (also available on his blog). Nu l-am mai convertit la rigorile ortoepice, de unitate stilistică și de punctuație ce funcționează pe acest blog, deoare(ș)ce e inteligibil (+ că mi-a fost și lene) așa cum e. Opinia pe care mi-o solicită domnul S. va veni în curând, mai ales că, revăzând de câteva zeci de ori anumite secvențe, am ajuns la tot soiul de mini și maxi-revelații.
Strelnikov: - merci pt ocazia de'a diseca un pic acest Film. nu's mare fan Tarantino [desi am vazut Kill Bill de 8 ori – ah, Elle Driver...] si oricum Basterds nu mi se pare his best, cinematografic vorbind, dar ramane un proiect fantastic & un subiect ideal de interpretare.
În mod normal lucrurile ar fi trebuit să se întâmple simultan (sau pe-aproape). Nu s-a putut, îmi cer scuze. E din cauză de job. Dacă Strelnikov are un part-time care-i permite să se fofileze, eu, cu full time-ul ce mă solicită extra time, sunt adesea copleșit și depășit de evenimente. Sorry!
That said, here goes his cut (also available on his blog). Nu l-am mai convertit la rigorile ortoepice, de unitate stilistică și de punctuație ce funcționează pe acest blog, deoare(ș)ce e inteligibil (+ că mi-a fost și lene) așa cum e. Opinia pe care mi-o solicită domnul S. va veni în curând, mai ales că, revăzând de câteva zeci de ori anumite secvențe, am ajuns la tot soiul de mini și maxi-revelații.
Strelnikov: - merci pt ocazia de'a diseca un pic acest Film. nu's mare fan Tarantino [desi am vazut Kill Bill de 8 ori – ah, Elle Driver...] si oricum Basterds nu mi se pare his best, cinematografic vorbind, dar ramane un proiect fantastic & un subiect ideal de interpretare.
ca si tine, am vazut Basterds intr'o sala de cinema, asa cum trebuie vazut, am simtit tot socul identificarii, in oglinda rasturnata, cu cei din cinematograful parizian. cred ca trebuie subliniat momentul acela. pentru ca filmul e complex, se deschide unui numar de interpretari [nu zic asta ca un compliment, e o constatare] dar intensitatea cu care fiecare dintre noi s'a simtit atras in iluzia [Escher, gen] propusa de regizor spre final – ne permite sa credem ca acolo e centrul de greutate miza reala.
vad ca il abordezi dintr'un unghi asemanator [& citatul din Deleuze e convergent], asta ne va scuti de un preambul plictisitor. ca sa nu mai pierdem vremea voi incerca sa rezum intr'o fraza "mesajul" acelor momente din film [spune'mi te rog daca formula te satisface]:
asa cum demnitarii nazisti stau comod si se uita la un film de propaganda – unde un erou german masacreaza sute de americani intr'un orasel italian – voi stati comod [in Mall la Multiplex] si va uitati la un film de propaganda unde niste eroi americani masacreaza sute de germani. ambele filme [Basterds & filmul german Stolz der Nation] sunt in egala masura fictiuni, ambele impun spectatorilor [pasivi] un basm, creat anume pt ei intr'o uzina de lozinci. in esenta Hollywood & Reichsfilmkammer sunt identice.
raman multe de discutat in continuare [incl despre Walter Benjamin, pe care il citeaza Deleuze mai sus] dar inainte sa trec la altele astept opinia ta, monsieur.