Whitman (Eleanor)
Salinger (Louis)II. Aluzie evidentă
Calvini (Calvino ar fi fost too obvious?)III. Evident că s-ar fi putut merge și mai departe
Acestui personaj ar fi putut să-i spună Beckett...
...iar acestui personaj - Eco!Măcar am fi știut un lucru, din moment ce The International demonstrează o pronunţată deraiere tipologică. Pare şi arată ca un thriller (e clar că aşa a fost gândit!), numai că la un moment dat o coteşte spre action movie în toată regula (din câte am înțeles, transformarea a fost provocată de faptul că test screening-urile n-au ieşit prea bine, iar studiourile i-au cerut lui Tykwer să refacă anumite scene pentru a le şi a se încadra în noul pattern). Filmul nu e nici despre paranoia, cum s-ar putea crede și cum s-ar vrea să credem. Nu e "paranoic" în felul în care Pakula a acreditat genul. Acolo, paranoia se naşte din speranţă şi dezamăgire. Pakula nu crede că lumea e sinistră, el se teme că ar putea fi. Tykwer şi-al său scenarist, Eric Singer, nu au astfel de apăsări şi incertitudini. Ei cred că ştiu how the world works, iar The International arată cum arată mai ales din cauza asta. Numele unor personaje nu-l fac mai bun sau mai interesant (câţi şi-au dat seama?), ci niţel mai digerabil.