Înaintea lui a fost
Llewyn Davis, alt artist în căutarea gloriei la sfârşitul anilor 60, din povestea căruia fraţii
Coen au făcut recent un film artistic, adică au mai picurat şi un pic de ficţiune în
story (sunt tare pricepuţi la aşa ceva)! În schimb, din povestea lui
Rodriguez,
larger than fiction,
Malik Bendjelloul, un sud-african care a crescut cu melodiile lui (de mare insucces în State), a făcut un documentar:
Searching for Sugar Man. Premiat cu
Oscar, anul ăsta, şi premiat în general pe unde a fost dus. Filmul a ajuns şi în România, mai întâi astă primăvară, la
B-EST IFF, iar acum şi la
TIFF. Cei care sunt prin Cluj şi l-au ratat, dar şi cei care vor să-l revadă fiindcă o revizionare n-a omorât pe nimeni
so far, au ocazia în seara asta, de la 10.00, în cadrul secţiunii Mănăştur Open Air.
Apropo de Mănăştur, nici că se putea un loc mai potrivit pentru fantastica poveste a unui om care a candidat de vreo opt ori pentru diverse funcţii, inclusiv primar, în Detroit (metropolă aflată actualmente în faliment), pentru că respectivul cartier clujean e faimos for all the best and worst reasons, dar mai ales datorită unei vorbe de largă respiraţie locală, scrisă imediat după Revoluţie pe un zid de la intrarea în locaţie, cum se zice acuma: „Pân-aici democraţia, de-aici începe Mănăşturul”!
Open Air, deci!
P.S. off topic: Salutări celor de la McCann RO! Ştiu ei (sau unii dintre ei) de ce ;)
