Înaintea lui a fost Llewyn Davis, alt artist în căutarea gloriei la sfârşitul anilor 60, din povestea căruia fraţii Coen au făcut recent un film artistic, adică au mai picurat şi un pic de ficţiune în story (sunt tare pricepuţi la aşa ceva)! În schimb, din povestea lui Rodriguez, larger than fiction, Malik Bendjelloul, un sud-african care a crescut cu melodiile lui (de mare insucces în State), a făcut un documentar: Searching for Sugar Man. Premiat cu Oscar, anul ăsta, şi premiat în general pe unde a fost dus. Filmul a ajuns şi în România, mai întâi astă primăvară, la B-EST IFF, iar acum şi la TIFF. Cei care sunt prin Cluj şi l-au ratat, dar şi cei care vor să-l revadă fiindcă o revizionare n-a omorât pe nimeni so far, au ocazia în seara asta, de la 10.00, în cadrul secţiunii Mănăştur Open Air.
Apropo de Mănăştur, nici că se putea un loc mai potrivit pentru fantastica poveste a unui om care a candidat de vreo opt ori pentru diverse funcţii, inclusiv primar, în Detroit (metropolă aflată actualmente în faliment), pentru că respectivul cartier clujean e faimos for all the best and worst reasons, dar mai ales datorită unei vorbe de largă respiraţie locală, scrisă imediat după Revoluţie pe un zid de la intrarea în locaţie, cum se zice acuma: „Pân-aici democraţia, de-aici începe Mănăşturul”!
Open Air, deci!
P.S. off topic: Salutări celor de la McCann RO! Ştiu ei (sau unii dintre ei) de ce ;)
P.S. off topic: Salutări celor de la McCann RO! Ştiu ei (sau unii dintre ei) de ce ;)