Screenshot from Kill List (dir. Ben Wheatley/2011)
Pe repede înainte spus, Kill List e un film care seamănă cu alte câteva: Srpski Film, The Wicker Man - versiunea originală, Rosemary's Baby, The Keep sau chiar Eyes Wide Shut. Dar lista e mult mai lungă, Ken Loach included, şi colac peste pupăză, cel puţin trei actori seamănă la rândul lor cu alţii mai celebri: Neil Maskell cu Ricky Gervais, Michael Smiley cu Rhys Ifans, MyAnna Buring cu Michelle Pfeiffer şi Debbie Harry), iar Emmei Fryer (domniţa din imaginea de mai jos) deşi nu-i găsesc în clipa asta perechea i se potrivesc vorbele alea cântate gâjâit de Louis Armstrong: „Jeepers creepers, where'd you get those eyes?”
În pofida acestor cvasimilitudini, Kill List nu sucombă identitar, diferenţiindu-se stilistic şi tematic de toate titlurile înşirate mai sus. E un hibrid care se sustrage oricăror tipologizări stricte fiind, pe rând sau în acelaşi timp, kitchen sink drama în siajul realismului social de factură british ce-i are exponenţi pe Leigh sau pe deja amintitul Loach, e şi action flick cu ucigaşi plătiţi, vorbăreţi şi scrântiţi a la Tarantino, dar şi horror ocult (religios) cu influenţe pe filiera Polanski - Kubrick. Chiar dacă ultima treime e aproape ratată, narativ-expeditivă şi vizual-încâlcită, prospeţimea indie şi aerul de whoddunit ireverenţios ce răzbat din celelalte două treimi sunt suficient de pregnante pentru a acoperi împ(l)eticeala din final.