Screenshot from Superman (dir. Richard Donnner/1978)
«În timpul filmului, am fost muncit de gânduri: dacă doar m-aş fi apropiat de fata aceea, dacă, dacă... Inima îmi bătea, într-un ritm aprig, înfricoşător. Cu greu reuşeam să mă concentrez asupra intrigii din film.
Ea stătea cu patru rânduri mai încolo, iar când filmul se termină, mi-am croit drum prin mulţimea celor grăbiţi să iasă, până am ajuns în spatele ei.
În timp ce-o urmăream, se petrecu un lucru ciudat. Timpul necesar ca se întâmple poate să nu fi fost mai mult de-o fracţiune de secundă, dar după aceea mi l-am putut reaminti fără efort, la fel cum se întâmplă cu visele cele mai frumoase. Am simţit o ameţeală ca şi cum creierul mi-ar fi explodat. Eram pe punctul să vomit. „Ţi-a plăcut filmul?”, s-a întors ea şi m-a întrebat. Replica mea sunase plată, surprinsă. Nu mă aşteptam la o abordare atât de directă. Am condus-o o bucată de drum, în timp ce ne conversam pe marginea filmului. Îi plăcuse tare mult Superman, un bărbat atât de „gentil” şi de „puternic”». (fragment din Poliţistul lui Dumnezeu, un ghiduş şi sprinţar roman parodic scris de Daniel Sur şi apărut în 2011, la Editura Ideea Europeană din Iaşi)
E modul în care am ales să prefaţez iminenta descălecare a filmului Man of Steel (săptămâna viitoare, mai exact), cea mai recentă încercare de a trezi la viaţă o franciză cataleptică, întreprindere la care a pus umărul şi şeful SMURD-ului care s-a ocupat de Batman, Christopher Nolan. Înţeleg din diverse lecturi pregătitoare că noul Superman a renunţat la jurnalism. Probabil fiindcă s-a prins şi el că meseria asta nu mai are nici un fel de viitor!
Imagine promoţională Man of Steel preluată de pe OutNow.ch
P.S.: Un fragment ceva mai consistent puteţi citi
aici.