William Somerset (Morgan Freeman), un detectiv aflat în pragul pensionării (e ultima săptămână ca poliţist), primeşte his last assignment: să rezolve în cele 7 zile un caz de care fuge toată lumea. Ceea ce ar fi putut fi o misiune de rutină se transformă pe nesimţite într-o teribilă şi - pe alocuri - oribilă cursă de urmărire a unui criminal atipic şi viclean. O cursă contracronocrometru şi mai mereu în contratimp, ucigaşul fiind de fiecare dată cu un pas înainte. Ca şi când asta nu ar fi de ajuns, se trezeşte pe cap un coleg mai tinerel - David Mills -, fără experienţă, cam incult, dar tupeist cât încape (nu intru în alte amănunte, Se7en e de văzut mandatory).
Meandrele anchetei îi poartă, separat sau împreună, prin cele mai neobişnuite locuri (neobişnuite pentru un thriller clădit pe reţetă clasică, numai că Se7en nu e în categoria asta). Somerset, de pildă, ajunge într-o noapte la biblioteca metropolitană. Vizită de documentare în ideea de a prinde într-o schemă cognitiv-polițienească referințele livreşti (Milton, Chaucer sau „fuckin' Dante... poetry-writing faggot”, după cum se exprimă impetuosul Mills) spre care îl împing semnele lăsate de killer-ul invizibil. Se vede că a mai fost acolo, locul îi e familiar. Paznicii îl ştiu, el le ştie obiceiurile, aşa că ironiile între amici se poartă (de pildă, pe tema obiceiului lor de a folosi alte cărţi pentru a-şi petrece timpul).
E punctul în care începe această secvenţă pe care încerc s-o redau sintetic în cele ce urmează, ajutându-mă de câteva „capturi” şi muzica originală.
E punctul în care începe această secvenţă pe care încerc s-o redau sintetic în cele ce urmează, ajutându-mă de câteva „capturi” şi muzica originală.
William Somerset [At the library]: Gentlemen, gentlemen. I'll never understand. All these books. A world of knowledge at your fingertips. And what do you do? You play poker all night.
Guard officer: How's that for culture? (and next he plays Suite No. 3 in D Major, BWV 1068 Air)
Screenshots from Se7en (dir. David Fincher/1995)