Hello, stranger...

Hello, stranger...

This is a private blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

15 august 2012

Un an

Aţi remarcat? Atunci când nu vrem să ne asumăm o butadă, un truism, o banalitate etc. spunem se zice că... Se zice că şi urmează orice-ul ăla, oricare ar fi, pe care-l avem de spus. Iniţial cu formula asta doream să încep. M-am răzgândit. Şi încep aşa: suntem, între altele, suma deciziilor pe care le luăm (postulat demonstrat cu măiestrie în Vanilla Sky). Iar eu, anul trecut, fix în ziua asta şi fix la ora asta, am luat o decizie. La momentul respectiv, imperios necesară. Ar fi trebuit luată chiar mai repede. Am tot amânat, deşi era singura cale, singurul drum. Al pietrelor, vorba lui Blaga.

E bine că am pierdut acel pariu şi e bine că s-a întâmplat aşa. De fapt, dacă nu aş fi refuzat cu cerbicie nişte evidenţe, deznodământul era vizibil de la (bun?) început pentru că - şi iar citez din clasici, de data asta în viaţă - you don't need eyes to see, you need vision.

Screenshot from Fallen Angels (dir. Wong Kar Wai/1995)